Dimitrie rupe tăcerea tratează o
temă de actualitate din viaţa de zi cu zi a românilor, cea a aspiraţiilor
neîmplinite.
Volumul cuprinde 83 de
proze scurte având ca personaj principal pe Dimitrie Grămescu, un bărbat aflat
în pragul trecerii spre vârsta a treia, tipul cetăţeanului român cu educaţie
medie, care se confruntă cu problemele obişnuite ale vieţii din post- tranziţia
contemporană şi care se străduieşte să-şi depăşească condiţia socială, apăsat
de insatisfacţii şi insuccese. Întâmplările se petrec într-un bloc aflat
într-un cartier cum sunt cu sutele în oraşele româneşti, unde îşi duce viaţa o
comunitate ale cărei aspiraţii sunt, deocamdată vise greu de realizat.
În cel mai mare secret, Dimitrie
scrie pe ascuns o carte cu un subiect misterios, în speranţa ca apariţia ei
să-l facă celebru şi bogat. În
aşteptarea acestui moment, Dimitrie se confruntă cu ironiile şi reproşurile
doamnei Catrina cu care este căsătorit. Cu aceasta e într-o o relaţie de
suportabilitate reciprocă. Fiul lor,
Bartolomeu, deşi are peste treizeci de ani, trăieşte din combinaţii
dubioase şi îi creează lui Dimitrie motive suplimentare de depresie prin
comportamentul lui infantil şi iresponsabil. Pe lângă încercările cu care se
confruntă la slujba lui de funcţionar hărţuit de şefi, şi dincolo de problemele
iscate de sărăcia endemică a familiei sale, Dimitrie trebuie să facă faţă şi
unei iubiri târzii neîmplinite şi devoratoare pentru domnişoara Clarisa, o
vecină cochetă şi apetisantă, dar de moravuri uşoare.
Deşi afişează mai tot timpul o mină
tristă şi aparent dezinteresată de cele lumeşti, Dimitrie este atent la viaţa
publică şi are o poziţie critică faţă de imoralitate, faţă de haosul din
politica românească sau faţă de asaltul presei tabloide. Mereu dezamăgit, grav
şi moralizator, Dimitrie eşuează în lungi momente de reflecţie în care emite
fraze ce lui i se par memorabile, pline de cinism şi dezamăgire, dar care, prin
naivitatea şi ridicolul lor îi evdenţiază educaţia superficială. Închipuindu-se
artist, eroul se pierde deseori în ipostaza de visător, imaginându-şi scene
suprarealiste. În încercarea lui de a face
faţă unei realități agasante, unor probleme urgente din concretul imediat, seriozitatea
lui exagerată, felul în care vede rezolvarea anumitor lucruri, creează
imagini întristător de comice. Pentru că
viaţa de zi cu zi şi relaţiile pe care le are cu cei apropiaţi nu-l pot
mulţumi, Dimitrie se refugiază în vise şi fantasme în care trăieşte o altă
realitate. De altfel, el este convins că această viaţă este doar una din
multele pe care le-a mai trăit cândva.
Finalizarea cărţii lui Dimitrie
corespunde cu moartea lui subită, iar manuscrisul are o soartă neaşteptat de
nedreaptă.
Povestirile, deşi independente ca
subiect, sunt legate între ele prin unitatea de loc şi prin interacţiunea
permanentă între personajele cu tipologii diverse, animate de interese şi
pasiuni diferite. Între acestea se disting cârciumarul Gegeceu, în barul căruia
Dimitrie se relaxează şi discută chestiuni politice actuale, Teodosia Pelinel,
patroană de butic sau domnul Calapod, şeful de scară.
În paginile volumului Dimitrie rupe tăcerea, există o doză
semnificativă de ironie fină, de umor subtil, generat de atitudinea, punctele
de vedere şi exprimarea deseori ridicole pe care le au personajele, puse în
situaţia de a reacţiona în faţa provocărilor la care-i supune perioada în care
trăim. Cu toate acestea, personajele sunt tratate cu o mare doză de duioşie,
portretele lor fiind creionate cu deosebită simpatie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu