sâmbătă, august 02, 2014

POEMUL DE SÂMBÂTA ASTA


Meşter de perspective



Fiecare zi e ziua dinaintea sfîrşitului.
Dacă eu dispar, nici tu n-ai înţeles nimic din salivele noastre amestecate, din ultima noapte.
 Extrag acum rădăcina pătrată din  arborele de patimă, vecin  unei plante ciudate
cu frunza triunghiulară, ameţitor de  dulce: uitarea.
Îmi dă tot zero din zero.  

Sisif.

Jumătate soldat în armata de fugari în propria ţară,
 Noesia,
 jumătate torţă aprinsă de snagă,de disperarea  care transformă materia,
mă atîrn  de catarg cu odgoane de feromoni  ca să-mi plătesc echilibrul,
îmi crestez vena şi nu curge decît numele tău, un gheizer
de consoane şi vocale alternative  ca  traversele
de  care îmi leg visul
în aşteptarea trenului.

Numai eu  ştiu care-i ziua dinaintea sfîrşitului lumii.
Atunci ai să-ţi tai pletele prea lungi pentru  cei treizeci de ani,
mestecînd guma nepăsătoare.

În aceeaşi zi, un copil ca tine,
pierdut între generaţiile cu ochi albaştri, va rosti
c’est bon,c’est la vie,

şi va înghiţi pe nemestecate

                                                                                                  altă  revoluţie inexplicabilă.