miercuri, aprilie 23, 2014

GEORGE ZĂRNESCU - TRECEREA PRIN FOC ŞI CULOARE



Albumul  ETAPE este un omagiu pe care Centrul  de Cultură George Apostu din Bacău îl aduce lui George Zărnescu, unul dintre cei mai apreciaţi artişti plastici români contemporani.  Noua apariţie, editată sub egida Ministerului Culturii, nu este doar o elegantă realizare tipografică  - pentru care trebuie să-i aplaudăm pe toţi cei care au contribuit la naşterea ei.
Catalogul nu este o simplă prezentare a evoluţiei  unui artist de-a lungul celor aproape trei decenii şi jumătate de viaţă creativă,  ci o atentă ilustrare a modului în care neastâmpărul imaginaţiei, perfecta stăpânire a meşteşugului, gândul  frumos despre oameni şi viaţă transformă pasiunea în artă.
Este un eveniment ce ilustrează modul cum se rotunjesc  ideile în timp, cum devin coerente şi  capătă concreteţe, prin construcţii ce poartă în ele nu doar rigoarea structurală bine studiată, ci şi poezia exprimării formelor.
Pagină cu pagină, lucrarea evocă stări de spirit, şi, dincolo de planul ideatic noncomformist, lipsit de orice prejudecăţi,  expresivitatea  spectacolului  imagistic este surprinzătoare.
Energiile creatoare pe care le simţi de la primul contact vizual, sunt semne că omul-artist este un creator de lume, pentru că el, omul-artist, a descoperit izvoarele nevă­zute ale lumii, ba şi pe acestea le curăţă, le înfrumuseţează şi le face cunoscute oamenilor, să se bucure şi ei de savoarea lor divină.
Acum, când multor contemporani raţiunea le pare mult superioară intuiţiei, când sentimentul este considerat inferior  inteligenţei de a supravieţui, lucrările lui George Zărnescu par a avea un halou hieratic care te prinde de haină şi-ţi şopteşte “Stai, te-ai uitat bine? Mai priveşte odată!” 
Dai pagina înapoi şi descoperi  că în oţelul, marmura, lemnul, plasticul sau cartonul, în formele care întruchipează  himerele lui George, sunt încă alte lumi,  făcute din aluaturi sui generis, din ce în ce mai fine şi mai subtile, în care îţi poţi odihni ochiul şi mintea, visând la rându-ţi.        
Dincolo de estetic, frumuseţea lucrărilor  vine din libertatea pe care artistul şi-o asumă la modul absolut,  înţelegând necesitatea  reintegrării în natură, sub alte forme, şi generând noi şi neaşteptate vibraţii.

În procesul fizic al creaţiei, focul corodează moleculele, deformează materia, dar ochiul inspirat al artistului găseşte rezerva de puls  vital şi ne-o arată, triumfător.  Obiectul, deşi recognoscibil la prima vedere, identificabil  formal  cu ce ştiam despre scaun, masă, creangă, ramă, ladă, fereastră, topor, (sau ansambluri rezultate din metisarea acestora) se transformă  în reper plastic.
Moartea devine o vrajă prin care cenuşa supravieţuieşte în curcubee, iar materialitatea cărbunelui este o graţioasă  coregrafie a obiectului trecut prin flacăra vie a vieţii. Paradoxal, Zărnescu conferă substanţei o nouă existenţă, de astă dată, fără de moarte. Renaştere. Reînviere. Re – cunoaştere.
Deseori ironic, plasticianul, mucalit cum îl ştim,  pare să ia în răspăr conformismul,  obedienţa, laşitatea, lenea de a gândi. El ne face cu ochiul, atenţionându-ne că  funcţiunile creaţiilor sale sunt destinate umplerii fisurilor noastre imaginative şi ne  îndeamnă să privim esenţa materială care ne înconjoară cu un altfel de simţ al realităţii, mai evoluat. El ne oferă spre observaţie conotaţii peste care trecem, de regulă, prea uşor , rugându-ne parcă să scormonim cu speranţă părţile întunecate din noi.
Sub cenuşa convenienţelor şi prejudecăţilor, cu siguranţă vom descoperi segmentele luminoase ale imaginaţiei şi ideilor.


Val Mănescu