GALA STAR 2014 – ziua a treia

Emanuel Florentin - Fall

Am revăzut în recitalul ieşeanului Emanuel Florentin (41 de ani, actor la Teatrul Luceafărul) păsările  lui Marcel Marceau, legendarul mers legănat al lui Charlie Chaplin,  viermii celebrei trupe Mummenschanz, sau ghiduşiile lui Mister Bean. Un spectacol inteligent şi bizar, gândit de Alice Sfaiter,  în care protagonistul  pune în lumină un subiect dramatic, inspirat din propria existenţă, dându-i o anumită dimensiune poetică ce păstrează totuşi  fiorul speranţei.

Cu mijloacele clasice ale pantomimei – mimică, gest, mişcare - actorul traduce în plan real stările prin care a trecut după ce s-a prăbuşit cu adevărat, în timpul unei repetiţii,  pe scenă de la înălţimea sufitei.  Imobilizat, cu trupul suferind, pe patul unui spital, dar cu spiritul călătorind în cerul nesfârşit al speranţei,   el decodifică acţiuni şi sentimente tulburătoare , experienţe care, finalmente, încearcă să transmită publicului mesajul luminos al încrederii în forţele proprii.

 Minuţios lucrat în registrul tragic-comic, valorizând versatilitatea imaginativă, calităţile de improvizator, ascuţitul simţ de observaţie ale interpretului şi speculând (uneori prea abundentele) mijloace sceno-tehnice ( insistentul backround sonor cu nivel deranjant sau elementele scenografice încărcate de o simbolistică prolix, dificil de asimilat), recitalul  Fall lasă impresia că forţează într-un mod ostentativ  compasiunea publicului.  Gesturi  specific pantomimei executate neatent (deschiderea insuficientă a unei uşi imaginare de care actorul s-ar izbi dacă ar fi reală, sau săritura peste un zid sugerat, în care eroul uită să păşească şi cu celălalt picior), dar mai ales finalul edulcorant care umple  demonstrativ scena cu zeci de balonaşe albe şi roz pe care scrie “speranţă”, sunt deficienţe interpretative sau conceptuale care aruncă acest show  într-un registru amatoricesc.

CRISTIAN IORGA - Colateral, Oedip

45 de minute de agreabilă companie a oferit Galei Star 2014 Cristian Iorga, actor la Teatrul de Nord din Satu Mare, într-un spectacol premiat anul trecut la Gala Tânărului Actor HOP de la Costineşti.  Am asistat în neîncăpătoarea  Sală Studio la un stand  up comedy fără prea mare risipă de mijloace actoriceşti, dar cu două poveşti simpatice care explorează cu spumos umor  universul  unui tânăr care-şi analizează stările, angoasele şi emoţiile, conversând cu sinele propriu. 

Textul, semnat de scriitorul braşovean Mihai Ignat, este savuros şi nici chiar spectatorii  pudibonzi nu-şi pot ascunde zâmbete la replicile spumoase, rostite fără false prejudecăţi , chiar dacă ele conţin expresii  licenţioase.  În fond, este vorba de situaţii desprinse din viaţa reală, depre probleme existenţiale din care fac parte şi întrebări legate de erotism sau sexualitate.    

Interpretul punctează  cu aplomb şi sinceritate profilul şi stările personajului aflat într-o permanentă stare jenantă, oscilând între timiditate şi accese de vanitate,  evoluând  cu dezinvoltură într-o echilibristică bine controlată între comic şi candoare. Expresiv şi credibil, Cristian Iorga candidează cu siguranţă la premiul  publicului.