Din orizontul acela de far
Oricine putea vedea foarte clar
că ne iubeam neregulamentar:
Eu te iubeam toată, de sus în jos,
Tu mă doreai invers,
Pervers,
De la piele la os.
Dezlegasem filomela priponită de gard
Şi, deodată, ne-am pomenit pe forward
Ca vehiculele pe bulevard.
Brownian ca un neutrino-n hazard.
Animalul din noi dezlănţuit
Părea pînă la nouri suit.
Fuga noastră era un poem dramatic,
Rostit cu accent spasmodic,
De un actor extrem de liric,
Ca un bizmindic.
N-aveam şa, înaripata plutea
Peste oraş şi zborul nostru era
Un cadou ambalat în catifea.
Şi ne duceam tot mai sus amîndoi
În speranţa unui sfîrşit mai de soi.
Ne claxonau de pe şosea şevrolete,
forduri, fiaturi, loganuri cochete.
Derbedei ne-arătau cu degetul semne indecente.
Venea poliţia, căci aveau loc accidente,
Dar noi, aproape de nori, călăream fără milă
Filomela noastră umilă
Şi ne prefăceam a nu auzi
Noaptea cum se transformă în zi.
Totuşi, în zborul cel lin era
Ceva ceva
Ce ne cutremura
Ne sufoca
Ne ameţea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu