GIRATORIUL CU MICROUNDE

Sensul giratoriu de la Liceul Economic, unic în Europa, va intra în cel mai scurt timp în funcţiune.
Lucrarea a fost necesară în Bacău din cauza traficului care se blochează în mod inacceptabil în intersecţia respectivă. De aceea, s-a apelat la unica invenţie existentă menită a regula pentru totdeauna circulaţia în zonă, descoperită de un un grup de celebri cercetători de la Princeton University, care au demonstrat că este posibil ca vehicule care se deplasează bară la bară pe două-trei benzi într-un sens, să-şi continue traseul cu aceeaşi viteză,  pe o singură bandă. Ei şi-au modulat concluziile pe specificul nostru tradiţional şi, bazîndu-se pe studii antropologice aprofundate, au adaptat invenţia la caracteristicile definitorii ale evoluţiei românilor de-a lungul secolelor încărcate de istorie: încet, încetişor şi pe loc.

Proiectul giratoriului cu microunde din centrul Bacăului are forma unui frumos troncon, cam ca un buric de nou născut, simbolizînd naşterea unui nou concept urbanistic. Este placat cu granit maroniu şi a fost înţelept completat cu semafoare, astfel încît, rezonatorul electromagnetic de ultimă generaţie din interiorul construcţiei să aibă maximum de eficienţă. Semafoarele sunt, practic, legate în mod direct de bunăstarea băcăuanilor,  căci  temporizarea lor va rezolva şi încălzirea blocurilor din zonă. Temperatura degajată de înjurăturile fierbinţi ale şoferilor va acoperi circa 45% din necesarul de calorii al unui apartament. Alte circa 15%  vor proveni din dumnezeii, crucile, sfinţii şi pizduielile pietonilor care, la rîndul lor se vor încălzi la giratoriul cu microunde.
În momentul de faţă, lipseşte doar avizul Agenţiei de mediu şi soarele, pentru ca totul să intre în normalitate. Pe de altă parte, şefii instituţiilor implicate în momentul inaugural (fanfara militară, ansamblurile folclorice, filarmonica şi invitatul special Fuego) au declarat că sunt pregătiţi oricînd să
marcheze istoricul eveniment. 

Eurovision - vreau fierea înapoi

Acuşica sunt doi ani decînd, la spitatul Sfânta Maria din Bucureşti mi-a fost extirpată bila. Mulţumesc pînă la moarte doctorilor de acolo, care, nu numai că nu au luat şpaga pe care-o pregătisem, dar m-au şi porcăit la modul lor savant de exprimare, că am încercat. M-am simţit bine după operaţie şi, de atunci, mănînc, beau, fumez, ca şi cum aş fi sănătos. Doar că m-a pus dracu să mă uit la Eurovisionul românesc din seara asta şi m-a apucat borala. Fenomen, căci, fără fiere, nu poţi borî, decît dacă vezi şi asculţi tîmpeniile pe care pot să le debiteze prezentatorii de la TVR. Ce labă tristă textul, ce idioţi cei care-l spun, ce ţipete de cocălari - chiar acum, un bou zice că atmosfera a depăşit orice limită . Să mori de rîs, nu alta. 
Eurovision TVR, un mare căcat românesc, euforic, diuretic, analfabet.
Vreau fierea mea înapoi.
Că nu pot să vomit cît aş vrea.

ŢIGARA DE DUPĂ

Pe măsură ce înaintez în vîrstă,

îmi plac din ce în ce mai mult femeile din tablouri.

Uitaţi-vă  la ele  cum plutesc, înşirate pe zid,

ca-ntr-un cortegiu de naiade,

graţios împrăştiind în jur parfum de tinereţe veşnică.

Femeile din tablouri te îndeamnă să mai trăieşti o zi.

Chiar fără de straie, au demnitate şi sunt pozitive.

Cum deschizi ochii, dimineaţa, dar şi cînd vii obosit de la muncă,

ele vibrează la fel de zîmbitoare şi cochete.

Nu trebuie decît să-ţi apropii urechea ca să le auzi şoptind cu tandreţe  

HELLO, DRAGULE!

Şi să le simţi fierbinţeala pielii şi pulsul vital de sub sîni.  

Niciodată,  femeile din tablouri  nu te vor trezi la miezul nopţii

să te întrebe la ce te gândeşti.

Lor nu le pasă la cine, cum, unde, cînd, ce gîndeşti.
Oricare femeie pe care-o vezi în ramele de pe simeze

nu e o ticăloasă, nu vrea să se uite la telenovele,

nu-ţi umblă în mailuri, în semeseuri,

nu te urmăreşte peste tot, sufocîndu-te.

Ea face tot timpul ceva ce chiar îşi doreşte să facă: te iubeşte.

Şi, de obicei, e vorba de ceva mult mai interesant,

mult mai misterios, pentru că ea, în cele patru laturi ale portretului,

emană serotonină,

dezvăluindu-şi fără fasoane frumuseţea, caracterul, atitudinea.

 
O femeie dintr-un tablou îşi cunoaşte valoarea,

n-are nevoie de flori, de asfinţituri, de parcuri cochete,

de poeziile tale.

Ea este sigură de cine este, ce este, ce vrea, cît vrea, şi de la cine.

Sunt puţine femei din tablouri cărora le pasă de ce-ai putea gândi

despre ele sau despre ceea ce  fac.

Ele nu se răstesc la tine în timpul unui concert, la operă, la un vernisaj,

sau în mijlocul unui restaurant foarte scump.

Desigur, dacă o meriţi, nu ezită să te ucidă cu mîngîieri, cu săruturi,

să-ţi bage pe gît cu de-a sila stoluri de fluturi

care-ţi produc furtuni prin stomac pînă la moarte.

Şi, poate, şi după aceea, la o cafea, în Paradis.  
 

O femeie dintr-un tablou are curaj să te prezinte prietenelor ei.

Nu-i prea pasă dacă eşti atras de alte femei, din alte tablouri,

pentru că ştie că ele nu o vor trăda.
Dar, atenţie! pe măsură ce îmbătrînesc,

femeile din tablouri capătă darul ghicitului.

Nici nu-i nevoie să-ţi mărtusiseşti păcatele unei femei înrămate,

prinsă-ntr-o secundă de lene, sau în mişcare, şi atîrnată pe un perete.

Ea-ţi ştie întotdeauna, toate păcatele.

Cît bei, cît fumezi, cît iubeşti.

Ea înţelege că eşti făcut să vînezi, vînătorule.

O femeie într-un tablou,

desenată cu linii care-i respectă formele trupului,

arată bine cu un ruj sexy, strălucitor,

mai ales dacă poartă pe umeri un văl de tandreţe.

O astfel de femeie, cu totul la vedere, deschis şi onest,

se cuibăreşte în tine

şi nu poate muri niciodată, atîta timp cît trăieşti.

Şi astfel, te face nemuritor.

 

Înveşnicită cu acid erotic concentrat pe un carton,

de ţi se face flacără în faţa ochilor,

femeia din tablou e şi cîntec, şi dinamită.

E vis încrustat în mătase sau dorinţă ucigătoare în marmură.

E linişte, candoare, sau zbor.

Cîntarea Cîntărilor, Lorelai, Madame Pogany.

Dar, inseminată cu mii de priviri încărcate de patimă,

ca o leoaică îndrăgostită,  

femeia din tablou e mai însingurată decît  crezi.

Şi mult mai tăcută....

Pentru că sunt pure poezii,  îndrăzneţe şi inteligente,  

muzele  lui Mihalache mă fac să iubesc

din ce în ce mai mult

femeile din tablouri. 

NB. Expoziţia este deschisă la Centrul de cultură "George Apostu" din Bacău

POEM DE SîMBATA NOAPTE

Sunaţi, trompetelor

Dacă-l iei pe cel mai rău

pe cel mai nesupus poet din România

pe cel care scrie cu î din i numele vântului

al pîinii al cîntului şi al cîinelui

Dacă-l iei pe acela

care se pişă pe canoanele academiei române

dar care vede doar cap de lup pe stindard

şi trup de dragon cu giuvaere-n loc de ochi

şi coamă de scrum

Dacă-l ei pe oricare dintre triştii

ce-şi plîng naşterea în ţara cu cele mai frumoase sfîrşituri

şi-l dezbraci de verbe de adjective de toate părţile de vorbire

în faţa tuturor celorlalţi poeţi şi a iubitorilor de literatură

îl legi şi-i zdrobeşti cu roata degetele cu care tastează

împotriva legii cît să-l treacă toate sudorile şi să sîngereze

îl obligi să-şi ţină ochii deschişi cît un animal îi pîngăreşte iubita

apoi dai foc rugului din manuscrisele lui eretice

pînă pielea i se face pergament pînă-i cad toate literele

Dacă încă nu şi-a luat zborul spre nemurire

pui călăul să-i sugrume cu tandreţe neiertata obrăznicie

nu ca să-şi dea duhul poetul

numai cît să simtă apropierea de sine

prin epiderma lui sfîşiată se va vedea

că numele României e scris întotdeauna cu â din a