Nu pentru că n-aş avea ce spune despre Radu Beligan vă trimit la linkul
http://varanus-varanus.blogspot.ro/2008/12/vrem-i-noi-n-beligania.html .
Ci pentru că acolo găsiţi esenţa a ceea ce aş avea de spus.
Duminică, fiul mereu rătăcitor al Bacăului, în lumină rătăcitor, să ne-nţelegem, dă pe-acasă. Şi-l primeşte locul lui cu felurite daruri.
I se dăruieşte un teatru denumindu-se cu numele lui şi i se conferă titlul de cetăţean de onoare al urbei. Lui, cetăţeanului de onoare al scenei.
Pentru mine, veşnic certat cu sinele meu, înseamnă mult că am fost la originea ideii, dar mai că-mi vine să mă iert de multe păcate văzînd-o pusă în realitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu