MANU PROPRIA

Cînd am ieşit din studiou, m-a cuprins teama pentru ce-am zis în emisiune despre don Prezident şi petardele lui.
Da-n fond, am spus ceea ce ştie toată lumea: că ţara-i prost guvernată de conducătorii pe care şi i-a ales însuşi poporul locuitor al ţării. Nu? Numa c-am folosit nume proprii şi asta-i periculos, am văzut eu prin filme. Aşa că, m-am uitat sub maşină, unde dormea un cîine. M-am rugat să nu fi mîncat ceva trinitrotoluen. Dar, nu. A şters-o cînd m-am apropiat. M-aşteptam să facă bum cînd deschid portiera. Nimic. Linişte şi la contact. Suspect de linişte. Dar frînele le-ai verificat, tontule? - m-am certat eu pe mine mă. Apăs pedala şi maşina face stop la fix. Teoria conspiraţiei e depăşită în cazul meu. Pesemne, nu sunt un formator de opinie chiar atît de important. Mai bine.
Totuşi, reproduc un comentariu de pe groparul.ro, pe care, dacă l-aş fi aflat la timp, l-aş fi aruncat pe post şi numai era nevoie să arăt cu degetul p-ăl de suge sîngele naţiunii:
“- Maestre Brâncuşi, ce reprezintă Coloana Infinitului? Năzuinţa spre nemurire şi absolut a neamului?”
“- Nu, e poporul român, îl mai laşi un pic, îl strîngi de coaie, iar îl laşi, iar îl strîngi…”

Numai că, dacă nu-i niciun turc, rus, neamţ ori american prin preajmă să facă toate astea, poporul şi-o face singur. Votînd.

ÎN SFÎRŞIT, O ŞTIRE BUNĂ

Consiliul Naţional al Audiovizualului s-a trezit din somnul cel de moarte şi-a scos azi un edict de mirare: amenzi ţapene vor cădea pe capul tembeliziunilor care vor avea tupeu să mai violenteze boborul cu imagini şocante, violuri, crime, accidente, sinucideri.
Cinicii, sadicii şi tulburaţii mental vor avea de suferit. Sunt interzise şi secvenţele în care rudele celor morţi sau răniţi îşi smulg părul din cap, ori se dau cu capul de pereţi.
"În intervalul orar 6.00 - 22.00 nu pot fi difuzate programe, altele decât producţiile audiovizuale de ficţiune, care conţin descrieri ori reconstituiri ale unor omucideri/sinucideri, mutilări/automutilări sau tehnici criminale ori practici oculte" - zice în completarea articolului 17 din Codul de reglementare al conţinutului audiovizual.
Rămîne ca oamenii normali, cîţi or mai fi, să închidă televizoarele după ora zece seara, cînd e liber la carnagii.

EROARE FATALĂ

Un enter greşit şi s-a dus blogrollul meu cel gras pe apa sîmbetei. L-am reconstituit din memorie la prima mînă şi sigur am scăpat cîteva adrese la care-mi beam cafeaua de dimineaţă şi seara.

Care te simţi frustrat că nu mai apari la dreapta tatălui, ia-mi scuzele şi fă ceva cu ele. Dacă totuşi înţelegi eroarea umană a varanusului, dă un semn şi te notez la locul tău.

CU DROGU-N MINE

Colecistomie laparoscopică. Încă o dată: co-le-cis-tec-to-mi-e la-pa-ros-co-pi-că. Încă nu v-aţi ascuns sub pătură? Dar de coledoc obturat, ce ziceţi?
Numa ce m-au anesteziat, m-au adormit şi mi-au dat patru găurele-n pîntec, fiecare pentru ceva: una pentru camera de luat veder, alta pentru bisturie, una de absorbţie şi una de drenaj. Au năvălit cu toate sculele în minele meu şi mi-au măcelărit fierea, plină cu mîl. Şi cu trei pietricele de cam 3 mm diametru. Au au au (asta pentru impresie!) au aspirat tot şi-au aruncat răutatea la canal. Au scos uneltele (sper) din mine, au cusut găurile cu cîte două copci şi m-au băgat la reanimare, cuplat la aparate de-alea care fac piuuuuuuuuuuuuuuuuuuu cînd mierleşte unu în filme prin spitalele americane. Dar la mine n-a făcut. Plus perfuzii la greu.
Asta s-a-ntîmplat alaltăieri şi ieri cu mine la Spitalul Sfînta Maria din Bucureşti.
Aseară încă nu-mi prea puteam coordona intenţiile cu gesturile, că drogurile mai aveau efect. Voiam s-o iau la stînga şi nimeream la dreapta. Nasol să nu-ţi răspundă la comenzi corpul tău pe care l-ai hrănit, l-ai spălat, l-ai îmbrăcat, l-ai dat la şcoală, etc.
Azi însă, zglobiu şi cu silueta de-acum doujde ani ( adică fără burtoiul care se dezvoltase într-un mod nesimţit), cu toate rezultatele excelente la analize, abia aştept să se facă mîine, să mă întind pe E 85 pînă la mijlocul Moldovei.

AMAR CA FIEREA E GUSTUL MINCIUNII

Cînd e vorba de prostitul guvidelui, manipulatorii profesionişti se întrec unii pe alţii imaginînd poveşti atît de neobişnuite, încît par credibile. Deh, îţi zici, viaţa e complexă, nu-i aşa, mereu se întîmplă neîntîmplate.
Dacă vă mai amintiţi, manipulatorii noştri au găsit la vila lui Ceauşescu robinete de aur, după ce dictatorul făcuse genocid de şaijdemii de oameni, iar prin 90, droguri şi maşini de falsificat bani la ţărănişti. Vai, ce ne-am mai ofuscat.
Manipulatorii lor, mai cu moţ, acţionează cu gogonate asupra simţitoriului mondial. Americanii l-au belit pe Saddam că cică pregătea producţia bombei atomice. Au invadat Afganistanul pe motiv că-i Bin Laden acolo. Acu, cică l-au omorît prin desant şmecher în Pakistan. Şi că se uita la filme porno, cu cele două neveste lîngă el. Ca să-l pună cu botul pe labe, l-au găbjit p-ăla de la Banca Mondială că punea la podea cameriste de hotel. Şi cîte şi mai cîte.
Azi aflăm că tov.Gaddafi le-a cumpărat combatanţilor lui ceva containere cu viagra. Ca să-i facă potenţi să fută opozancele.
Ia să vedem care din formulările de mai jos lipseşte din ştirile de care ne bucurăm zilnic:

• Publicitate
• Apel la emoţie
• Spălare pe creier
• Agresivitate
• Cultura fricii
• Constrângere
• Persuasiune coercitivă
• Fraudă
• Gândire critică
• Controlul minţii
• Truc murdar
• Tactică de discreditare
• Disimulare
• Şantaj emoţional
• Eroare logică
• Listă de erori logice
• Graniţă personală
• Persuasiune
• Propagandă
• Abuz psihologic
• Psihopatie
• Ruşinare
• Învinovăţirea victimei
• Expresie ambiguă

(Le-am luat de pe Wikipedia, de la articolul dedicat metodelor de manipulare psihologică.)
Ai dracu americani.

BĂI, FRAIERILOR!

Nu v-a ajuns că v-au păcălit cu două aviare, cu o porcină, cu sfîrşitul lumii, cu asteroidul? Acu v-o trag cu ecoliu şi voi nu vă prindeţi că-i poantă. Mîncaţi, fraţilor castraveţi, că nu de-acolo ni se trage marele final. Ni se trage de la prostie.
Nu simţiţi cum pute?

ŞPAGA ŞI FUMATUL

În spitalul ăsta, cel puţin două reguli sunt respectate drastic de toată lumea: interdicţia de a fuma şi şpaga. Din cinci în cinci metri, pe coridoare, vezi afişe care te anunţă că fumatul îţi poate aduce amenzi între 500 şi 1000 de lei, indiferent că e practicat în interiorul sau în curtea spitalului. Vicioşii au depistat însă un cotlon în fundul curţii, sub un castan uriaş, între centrala termică şi o magazie istorică, printre schelete de paturi şi vestiare de tablă ruginite, unde trag la tutun, păzindu-se de pompierii care mişună ca nişte gîndaci roşii. Acu doi ani a fost panică mare din cauza unui incendiu care a mistuit etajul patru, şi de-atunci, pompierii spitalului sunt mereu în alertă. Bine, că incendiul de-atunci s-a declanşat de la un aparat de sudură, nicidecum de la o ţigară. Dar s-au luat măsuri de prevenţie, nu?
Cu şpaga nu-i nici un avertisment, dar, aseară, sub castan un pacient de prin Cluj, aflat la a patra operaţie de cancer de prostată, mi-a povestit că rămăsese dator la chioşcul din incintă cu vreo trei lei. Luase nuşce şi vînzătoarea a zis că nu-i bai, să-i aducă banii mai tîrziu. Domne, zice ardeleanul, şi-am uitat ca toţi uitaţii ş-abia azi mi-am adus aminte. Şi iau zece lei şi cobor la fata să-i dau datoria. Numa ce mă-ntîlnesc cu ea pe hol, căra nişte lăzi, şi-i întind banii şi-i zic mulţam. Şi aia se uită la mine şi-mi zice: Ce faci nene, mă bagi în bucluc? Ţîne-ţi banii. Vrei să mă ieie deneau'? Că-s camere peste tot şi zice ăia că-i şpagă.
Auzi domne, să nu mai poţi da o datorie înapoi, de frica deneaului.

URMAREA INTERNĂRII

Habar n-am cine-s oamenii ăştia care m-au smuls din ghearele afurisitei de criză biliară. N-am auzit pînă acum de universitarul Dragoş Predescu, de conferenţiarul Silviu Constantinoiu sau de doctorul Boieriu. N-am ştiut nici de existenţa asistentelor de pe secţia asta de chirurgie a spitalului Sfînta Maria, fost CFR, fost Griviţa, fost Vasile Roaită.
Nu ştiu de ce mi-au dat o rezervă elegantă, cu frigider, televizor şi baie şi de ce se strofoacă-n halul ăsta să-şi facă treaba impecabil, cu zîmbetul pe buze şi cu o căldură înduioşătoare în vorbe şi în gesturi. Din copilărie n-am mai simţit atîta afecţiune, dar acum, asta vine de la nişte străini, angajaţi ai statului, cu salarii de mizerie. Oameni cu propriile lor necazuri pe care le uită cînd îmbracă halatele de slujbă.
De la opt dimineaţa şi pînă-n cinci după amiaza, cele şase etaje ale spitalului sunt pline de pacienţi. Sute de bolnavi de tot felul, de la canceroşi la nebuni, accidentaţi, febrili, cardiaci, ulceroşi, ce mai, ca la spital.
Dar, parcă totuşi nu-i aşa viermuială cum am văzut ieri la Floreasca. Doar pe hol la Endoscopie am numărat pînă la 200 de bolnavi care-l aşteptau pe doctorul Gabriel Constantinescu, despre care zice lumea că-i expertul numărul unu în băgarea maţului electronic pe gîtul pacientului.
Şi-ntr-adevăr, după ce mi-a umblat la coledoc şi mi-au trecut efectele anesteziei, m-am simţit mai uşor, de parcă mă eliberase de o mare greutate. Doar că m-am trezit într-un salon cu vreo treizeci de paturi, plus vreo zece pe mijloc, în care colcăiau gemînd, tuşind, urlînd, de-a valma, femei şi bărbaţi, tineri şi bătrîni, care mai de care mai bolnăvior. Era ca-ntr-un spital de campanie de-ăla din filme. Plus mirosul. Şi pe holuri se puseseră paturi, de n-aveai pe unde trece. Ceva apocaliptic, de dezastru atomic, ce mai.
O ţară bolnavă, plină de pacienţi.