INUNDAŢIA DE PRIMĂVARĂ

Ca-n epoca de tristă amintire. Paralizat şi, deci, amuţit de trista realitate.
Privind doar în golul din jur. Fără a sesiza ceva notabil. Icnind de rîs într-o dungă la imbecilitatea din tembelizor cu pîine şi circ, cu faptul divers, cu toporişca bocciană, cu răi da buni. 60 pe loc la şcoala de manelişti. O nouă specie înspăimântătoare de dinozaur a fost descoperită în China. Tânără şantajată cu un filmuleţ porno. Băsescu nu se mai rîde. Simona Sensual era să fie lovită în plin de o maşină. Cel mai mare iepuraş de ciocolată. O bătrînă de 75 de ani a fost violată de 3 de ori de acelaşi bărbat.

Ţipete. Isterie. Aplauze înregistrate.
Îmi scot ochelarii. Să nu mai văd.
Pun căştile-n urechi. Să nu mai aud.
Ce mai am? Nimic.
Ce mai vreau? Nimic.
Spaima zilei de mîine? Ha. Ha. Ha.

POEŢII ACUTIZEAZĂ INFLAŢIA

Un poet din Bacău a editat în doi ani cinci broşurici de gânduri de-ale lui frumoase. El a vrut să lase omenirii cât mai multe mărturii despre trăirile lui profunde, despre frumuseţea copilăriei şi tinereţii sale şi despre cât de mult şi-a iubit mama şi pe actuala soţie care i-a dăruit două fete ca nişte flori, momentan studente la Drept în oraşul Cluj. De fapt, mai mulţi poeţi din Bacău au procedat la fel, şi acest lucru i-a făcut fericiţi, deoarece acum ei sunt în mod clar, pe veşnicie înscrişi în Pantheonul aurit al literaturii mondiale, înclusiv în biblioteca din cartier.
Ca să fim corecţi şi să dăm Cezarului ce-i al Cezarului, trebuie să arătăm ca acest fenomen de înflaţie de broşurici frumoase se petrece la scară naţională, atât în Târgovişte, cât şi în Focşani sau chiar în capitala ţării, Bucureşti. Deunăzi, am primit prin poştă un pachet voluminos de cinci kilograme plîn cu astfel de broşurici frumoase semnate de un cunoscut poet din Pătârlagele, judeţul Olt. Poemele lui vorbesc frumos despre acelaşi sentiment de tristeţe că viaţa trece necontenit, dar şi despre mama şi soţia lui carora le dedică alternativ opera. Una dintre frumoasele broşurici este dedicată mugurilor săi de copii, doi băieţi şi două fete, momentan studente, însă la jurnalism, şi nu în Cluj, ci la Sibiu. Iar celelalte, descriu în versuri meşteşugite copilăria, tinereţea şi maturitatea autorului pe frumoasele meleaguri pătîrlăgene.

Redau mai jos cel mai impresionant poem patriotic, desigur, o pastişă după nemuritorul poem al lui Adrian Păunescu.
Da, mai avem.

Ţară de proşti, nepămîntesc de caldă,
cretinii nostri într-un rîu se scaldă
şi idioţii-n oteveu se scaldă.

Munţii Carpaţi miros a lună plină,
a Băse şi a suflet de băşină,
la care toate babele se-nchină.

Da, şirul Munţilor Carpaţi e-acasă,
deşi chiar piatra lor fu lunecoasă.

Da, mai avem Acces direct, manea, şi Trotuş,
şi Becali şi Boc şi Jiu şi madam Udrea, totusi.

Da, mai avem cîte ceva din toate,
Şi Protv şi trei antene deşucheate,
Chiar dacă rîurile noastre preacurate
cu tot cu noi, se varsă în străinătate.

Da, mai avem o limbă, cît se poate,
cu Eba, cu Vanghelie şi niscai predicate.

Da, mai avem un Daniel ce luminează
că cică nu-i religia o frază
Şi-şi trage catedrală cu fofează.

La autostrăzi de le aflarăţi rostul,
Videanu le găsi direcţia cea brează.
Să NU. Şi le desfiinţă cumpăna vitează.
Dar în adînc e-un Parlament. Al nostru.

Minunea noastră, ţara noastră caldă,
Guvernul nostru dacă-n rîu se scaldă
şi banii noştri în pamînt se scaldă.

Tot ne-a rămas ceva dupa mezat,
fum de trabuc de la baron bogat,
şi vreun oraş pititc, dar de căcat.

Lui Brîncoveanu, i-au taiat cu graba

şi capul şi copiii. Dar degeaba.

Că i-au rămas sub inimă să bată
Don Geoană şi Năstase, în ţara care fu vîndută toată.

Dar mai avem cîte ceva prin ţară,
ceva Carpaţi, şi-o apă tutelară,
Şi cinci ţigani ce nu se duc afară.

În ale lumii strîmbe vaviloane
mai suntem douăzeci de milioane.

Aici, întregi, cu vii, ca şi cu morţi,
latinizînd cu mîna sub veşnicele bolti,
Europeni năpraznici, contaţi pe noi !
Rămînem !
Suntem hoţi !

TEMĂ PENTRU WEEKEND

Numiţi autorul acestor versuri:



Mergînd cu nasul
Vine spre noi un nasobem
Cu puiul lîngă sine.
Nici Brockhaus nu-l înşiră
Nici Stanford, mi se pare,
Şi doar dintr-a mea liră
A apărut sub soare.



Repere:
- A apărut în anul 1973
- Este o traducere din engleză în română.

Nu e pe ghicitelea. Cine ştie, cunoaşte! Şi va primi un premiu surpriză. Pe bune.

Khayyam şi băcăuanul necomplexat

A fost sărbătorită azi apariţia cărţii Omar Khayyam şi “complexele” mitului european, a prietenului meu, Ghiorghi Iorga. Profesorul, care e şi doctor în orientalistică, a studiat la Teheran prin anii şaptezeci şi s-a nimerit acolo taman la vremea cînd prietenul lui Ceauşescu, Mohammed Reza Pahlavy Aryamer a fost izgonit de ayatollahul Khomeini. Multe au fost întîmplările prin care a trecut amicul meu atunci şi de multe ori mi-a povestit ce-a văzut şi ce-a pătimit în Iran.
Din cîte ştiu, volumul este rezultatul unor cercetări întense pe mai bine de douăzeci de ani, din care a rezultat un tom profund analitic care pune într-o lumină sui generis relaţia dintre cultura orientală şi cea vestică.
Autorele m-a invitat telefonic încă de marţi la Centrul Internaţional de Cultură şi Arte “George Apostu” din Bacău, ca să-i fiu părtaş la destin. Am ajuns cu jumătate de oră mai tîrziu şi, ce să vezi, sala era atît de plină încît m-am lipit de uşă şi-am încercat să înţeleg ce spuneau cei invitaţi să năşească noua carte: criticii literari Constantin Calin, Vasile Spiridon si Constantin Dram. N-am prea reuşit. Amplificatoarele nu erau în stare să arunce sunetul peste cei cam 400 de asistenţi. N-am mai văzut o asemenea mulţime adunată la un eveniment cultural de pe vremuri, cînd erau mobilizaţi elevi şi oameni ai muncii, ca să se culturalizeze. Nici vocea, de obicei stentorială, a lui Geo Popa nu s-a prea auzit.
Aşa că, după un timp, mi-am zis că n-o să-mi ducă nimeni lipsa şi m-am retras discret. Regretînd, fireşte că nu l-am auzit încă odată recitînd din versurile cu sensuri perene ale lui Khayyam.

Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oare
Măcar dac-ai să termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

În parfumatul prier, când - beată de iubire
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
De m-aş gândi atuncea la rai şi mântuire,
N-aş preţui, iubito, mai mult decât un câine.

Bea vin! În el găsi-vei Viaţa-fără-moarte.
Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
Trăieste-ţi clipa dată! Căci clipa-i viaţa ta!

Numai bune de-un weeck-end mizerabil ca ăsta. Şi ca vremurile.

RĂSPUNS LA UN REPROŞ

Desi ti-am trimis o gramada de cacaturi si nu am primit nic de la tine,totusi, pentru ca esti prietenul meu am sa-ti spun o poveste care vreau sa ramana intre noi
Alaltaseara ma uitam pe net pe calculatorul baiatului meu si am dat de ceva care m-a facut sa nu-mi revin nici in aceasta clipa in care-ti scriu. Nu stiu daca trebuie sa ma intristez sau sa ma bucur ,mi-am dat seama atunci cat am gresit fata de el,m-am dat seama ca am baiat mare dar trist, si eu port o vina.
Tot l-am certat ca fumeaza, ca sta prea mult la calculator, ca nu-i rasponsabil s.a.m.d. si iata ca nu-i asa.
Nu mai lungesc vorba. Iata ce am descoperit: intra pe google si cauta "cuget de demon" si dupa aia vorbim .
Pa.

Dragul meu prieten,

Cred ca eu am o problema, si anume ca, daca primesc emailuri preluate pe replay si adresate la mai multi destinatari, nu le citesc, deoarece nu am timp. Primesc zeci de astfel de emailuri pe zi, de la diversi prieteni. Sigur, unele dintre ele sunt interesante, dar, oricum, nu voi putea sa aflu toate lucrurile interesante de pe lumea asta pina mor. Iar timpul prezent, din pacate, e mai pretios. Si tu stii bine asta.
Astazi insa, mi-ai provocat o revelatie, pomenind expresia "cuget de demon" . Am crezut ca iar e ceva interesant, dar nu intr-atit incit sa nu fie macar aminat.
Cu toate ca eram intr-o intrunire, am intrat pe google si am dat de un blog. E sumbru, pe negru. Nici nu poate fi altfel exprimarea unui adolescent de 17 ani, super inteligent si super talentat care tocmai descopera ca viata asta e un mare cacat. Nu spun acum chestii de complezenta. Il stiu pe baiatul tau decind abia mergea la clasa intiia. Mi s-a parut intotdeauna un copil bun, educat, cu mult bun simt. Asa a si ramas. In plus, a evoluat, citind si ascultind, si a dobindit cunostinte despre care tu, ocupat cum ai fost cu afacerile, n-ai habar. Cred ca ai avut si ai inca o contributie la desavirsirea lui ca personalitate. Dar, din ceea ce am citit pe blog, cred ca si mama lui a avut o mai mare influenta.
Nu trebuie sa fii foarte mirat ca fiul tau fumeaza, bea, sau fute. Aminteste-ti ca si tu iti doreai sa faci toate astea cind erai ca el.
Conflictul dintre generatii a existat decind e lumea. Nu s-a inventat acum. Adolescenta e cel mai minunat si mai imputit moment din existenta unui om. Esti prea mare ca sa fii mic si prea mic ca sa fii mare.
Important e ca omul asta care-a iesit din tine este un tip care gindeste, analizeaza si are capacitatea extraordinara de a se exprima. Coerent, sintetic, metaforic, exuberant. Radiaza inteligenta si sensibilitate. Mi se pare ca sunt martor la aparitia unei stele stralucitoare.
E bun. Mi-e teama ca e prea bun pentru vremurile astea. Stii cit de mult il apreciaza colegii si profesorii lui?
Fii fericit, prietene. Si incearca sa fii prieten cu o fiinta frageda si atenta la realitati pe care noi nu le vedem, mult mai sensibila decit ne putem noi inchipui.
Resemneaza-te. Nu-l mai poti controla. E un barbat care stie ca e destept si asteapta confirmarea lumii pentru talentul lui.

Nu pot decit sa te felicit ca ai un asemenea băiat. Nici nu conteaza ca tu, doctor, omul cult, energic, simpatic, tata iubitor, prietenos, nu-l prea cunosti pe fiul tau. El acum trece, plin de tristete, din stadiul de copil la stadiul de barbat. Asta e foarte dureros, daca ai uitat.
Te imbratisez. Salutari placute!
Ne vedem pe:
http://orionachedmourne.blogspot.com

PS - Scuzati lipsa diacriticelor. Mi-a mierlit microsoftu:)