vineri, martie 05, 2010

Khayyam şi băcăuanul necomplexat

A fost sărbătorită azi apariţia cărţii Omar Khayyam şi “complexele” mitului european, a prietenului meu, Ghiorghi Iorga. Profesorul, care e şi doctor în orientalistică, a studiat la Teheran prin anii şaptezeci şi s-a nimerit acolo taman la vremea cînd prietenul lui Ceauşescu, Mohammed Reza Pahlavy Aryamer a fost izgonit de ayatollahul Khomeini. Multe au fost întîmplările prin care a trecut amicul meu atunci şi de multe ori mi-a povestit ce-a văzut şi ce-a pătimit în Iran.
Din cîte ştiu, volumul este rezultatul unor cercetări întense pe mai bine de douăzeci de ani, din care a rezultat un tom profund analitic care pune într-o lumină sui generis relaţia dintre cultura orientală şi cea vestică.
Autorele m-a invitat telefonic încă de marţi la Centrul Internaţional de Cultură şi Arte “George Apostu” din Bacău, ca să-i fiu părtaş la destin. Am ajuns cu jumătate de oră mai tîrziu şi, ce să vezi, sala era atît de plină încît m-am lipit de uşă şi-am încercat să înţeleg ce spuneau cei invitaţi să năşească noua carte: criticii literari Constantin Calin, Vasile Spiridon si Constantin Dram. N-am prea reuşit. Amplificatoarele nu erau în stare să arunce sunetul peste cei cam 400 de asistenţi. N-am mai văzut o asemenea mulţime adunată la un eveniment cultural de pe vremuri, cînd erau mobilizaţi elevi şi oameni ai muncii, ca să se culturalizeze. Nici vocea, de obicei stentorială, a lui Geo Popa nu s-a prea auzit.
Aşa că, după un timp, mi-am zis că n-o să-mi ducă nimeni lipsa şi m-am retras discret. Regretînd, fireşte că nu l-am auzit încă odată recitînd din versurile cu sensuri perene ale lui Khayyam.

Nu depăşi prezentul cu gândul! Ştii tu oare
Măcar dac-ai să termini cuvântul început?
Mâini poate deja fi-vom asemeni celor care
De şaptezeci de veacuri în neant au dispărut.

În parfumatul prier, când - beată de iubire
Tu îmi întinzi paharul, eu uit ziua de mâine.
De m-aş gândi atuncea la rai şi mântuire,
N-aş preţui, iubito, mai mult decât un câine.

Bea vin! În el găsi-vei Viaţa-fără-moarte.
Pierduta tinereţe din nou ţi-o va reda,
Divinul timp al rozei şi-al inimii curate!
Trăieste-ţi clipa dată! Căci clipa-i viaţa ta!


Numai bune de-un weeck-end mizerabil ca ăsta. Şi ca vremurile.