Scrii cu speranța că vei scoate națiunea din întuneric pe criterii umanitare
poate că ești bogat fără să știi dar de ce să extragi lumina pe jumătate dintr-un întuneric în care rechinii se simt ca acasă?
Ai aruncat scrisori în oceanul secătuit de algoritmi. Nimeni n-a răspuns.
Mesajul din sticlă nici măcar pe tine
nu te-a ținut în viață supraviețuitorule dar ai continuat să scrii îndârjit
cum ai da din mâini în aer
doar ca să nu te scufunzi prea repede în marasmul care te înghite oricum
dacă întunericul începe să te ardă în coșul pieptului
și asta nu e salvare (simt așadar știu)
e doar un alt fel de a înota zadarnic
când dorința devine pericol
pentru ceea ce e adevărat și frumos cu un
adio șoptit în furtună
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu