în iarna doldora de colinde și gloanțe
am fost acolo să-l îmbrățișez pe moș crăciun
deghizat în prieten
lumea era a mea
lumea era a guvizilor din acvariul golit de speranțe
care credeau că mâine va fi mai frumos decât azi
cum să mai poată iubi moș crăciun
pustiul din mine vreodată
dacă plâng pentru mâine și râd la priveghiul zilei de ieri
nu căutam un om printre oameni
căutam un prieten într-o caleașcă cu cai mascați
o acumulare de carbon asemenea mie
sărac și bătrân fără de daruri
să-mi țină de cald sângele lui în răul din mine
să nu mă căutați când uitându-vă-n jur
nu mai e nimeni
învățați
că istoria îi șterge de la rația de glorie
pe cei care nu știu să mintă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu