sunt al nimănui dacă nu sunt buze care să mă sărute
dacă nu sunt ochi care să se uite la mine și nu văd
cum strălucește soarele la apus
al nimănui sunt și
asta e libertatea de a-ți descoperi
genele alea ca niște vele de corabie
prin care vântul mincinos nu poate trece
un stroboscop fără rost și fără petale
doar șarpele prevestitor de dezastre
ne-a prezis de la început
că suferim de o boală incurabilă
care decapitează sufletul de trup
chiar dacă
nu poate fi rupt șarpele parazit
de corpul în care trăiește
că patima e destinată uitării
ca o lampă portocalie
fără curent
în grădina de scorțișoară
mai dorm puțin după exercițiul de sex
ceva de genul
dar tu
fii floarea de cucută
stroboscopul fără rușine
ucide-mă după ultimul fum
oprește fanfara militară
cu bagheta ta fermecată
zâmbește
ca la finalul unui război decadent
ai voie să mă iubești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu