vorbele sunt medicamente de răsfăț total
de aceea am să scriu o poveste simpatică
dar mai întâi trebuie să știți că nu mi-e frică să dorm noaptea
într-o pădure deși se aud copacii vorbind între ei
pot mișuna fantome de animale și suflete de oameni morți
de demult
chiar bunica amalia poate fi auzită alintându-se
printre frunze
paralizată
de constipațiile ei și de plăcile bacteriene
care-o năpădiseră înainte să cunoască întunericul veșnic
toate cuvintele arată la fel
dar numai unele poartă deasupra
aureola semnului de interzis
când vrei să fugi din veneția pe autostrada mestre
uite dacă ți-e frig
ne-am putea îmbrățișa ca pe vremuri
doar să-ți amintești numele hotelului helios
pe calea griviței
unde ne-am iubit
cu lacrima-n gât
nu-mi pasă că nu-mi asculți povestea simpatică
până la capăt
oricum sunt cea mai ieftină distracție din orașul acesta
unde sâmbăta e interzisă parcarea
și trebuie să-mi șterg ochelarii la fiecare intersecție
să disting infracțiunea
dar tu nu mai faci colecție de sentimente
în culorile semaforului
dacă ai permis de conducere valabil
ar trebui să plecăm de tot
înainte de apus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu