Acum sunt chiar eu Nu personajul acela dramatic
Din centrul întunericului unde
migrena îți strânge cutia craniană
între bacurile unei menghine de Argint
Ca într-o execuție mafiotă
ACUM
sunt sunt chiar eu Val și n-am niciun flacon cu minciuni
pe bancul de lucru doar cioburi de adevăr prin care respir
Între trotuarul pe care calc și ultimul poem dezinvolt
Pe nisipul spălat de un val de Mare talent
N-ai decât să filmezi live Depărtarea în unghi drept cu
Pistolul la tâmplă poate mă decid să arunc
Ambalajul de carne în noroi și să mă supun judecății
Sub jurământ garantez cu o petală vremelnică de cireș:
de câte ori ai să rostești cuvântul val
vei simți răsuflarea mea mentolată
de frica Existențială
din care se cerne tema lirică dintre noi
blurată de portanța sutienului tău de mătase
Aici trebuie să fac o pauză să-mi amintesc ce voiam să spun
despre emanația de nitroglicerină din Sistemul tău circulator
așa cum și tu ai uitat tatuajul cu leu paraleu de pe cortex și
cicatricea de pe Buza superioară
dobândită la ultima repetiție în scena sărutului fatal
bine Ca să fiu mai puțin emfatic înainte de urcarea la cer
șterg amprentele de pe rezerva ta de oxigen
la replica Moartea vine oricum în extaz
din ultimul act
când iubirea funcționează într-o epocă
în care regula E să nu-ți fie bine
dacă vine sfârșitul Lumii o să vedem noi ce facem
ne vom ascunde în creierii munților și o să vânăm
până când vom căpăta Dreptul legal la o livadă cu
pomi din care să mâncăm mere roșii
aerul va fi Rarefiat noi vom fi fără puls
dar ne vom resuscita cu respirații gură la gură
numai
să nu pleci
iarăși
cu
alt Metrou
