val mănescu - varanus-varanus

Iată-mă doborât

Drumul era lung şi la miezul nopţii îşi schimba sensul
nu simţeam prăbuşirea
cântam toată noaptea şi dacă puteam cânta toată noaptea
ştiam că pot cânta şi a doua zi
Era de moarte dar eu râdeam ca de o durere străină
alergam să mai prind o zi ziua de mâine
globul pământesc era Capul meu
gravita ca un vultur pleşuv printre toate planetele
şi deodată m-am trezit muşcând din ţărână
frânt de la glezna ca o strună subţire



descopăr acum senzaţii noi zborul peste prăpastii
înaintarea prin zvârcolire
pasul spasmodic alunecarea în neant gata să capăt gradul de
lider al gândacilor de pământ printre
melci fără casă