Apare în uşa glisantă o fată în blugi supraelestici
Toate cuvintele cad pe gresia strălucitoare
Lumea calcă pe ele cu ochii-n vitrinele cu poveşti
Şi ea nu poate răspunde la telefon
fără să ştie că pentru un poet rătăcit în mileniul trei
Ziua ei de la mall e un poem cu final fericit
Ce-i încarcă bateria wirelles
Fiecare apel pierdut o poartă spre oraşul ei imaginar
Mai ales noaptea când rămâne fără vise fără ţigări
Fără prieteni şi fără ziua de mâine
Chiar şi în mall ar trebui să răsune cântece slăvindu-i
Umbra de balerină
Iubitul fetei în blugi este poet
El o iubeşte cât toţi căluţii de mare din oceanul planetar
Dar ce spun eu?
cât toate focile şi balenele mileniului trei
cât toate mesajele din internet
Şi cât toţi microbii de gripă (poate că pixeli ar suna mai modern
Dar şi cu microbii suntem contemporani)
Oh nespus de mult o iubeşte pe fata asta în blugi slim
Se topeşte Ca plumbul la flacăra oxiacetilenică după
Trupul ei de chitară vibrând în uşa glisantă din mall
Dă în clocot imaginaţia lui erotică ieşită din comun
Şi aude cuvinte ce nu pot fi auzite de globulelele care zburdă
neştiute prin minunatele ei vene safene
Cu laptopul pe genunchi tastând când şi când
Câte o literă de amor în plin travaliu
simţind în pântec Ghionturile
Unui poem demn de istoria literaturii pe scoarţă
N-are de unde şti când se termină gazul de la bricheta
Cu care dă foc pozelor alb-negru ale altor iubiri
N-are de unde şti când a vestit cocoşul o nouă iubire
Şi nici când ultima respiraţie îi va goli plămânii
de ceaţa oraşului Distrus de epidemia de rammstein
pe care cândva îl numea acasă
Fata în blugi slim cu picioare lungi
E îndrăgostită la rându-i de domnul poet
Aflat în durerile facerii
Îi aude gemetele când se forţează să scoată din el
Versuri wow despre articulaţiile ei de himenopteră
Despre buricul ca un muştiuc de flaut
şi despre zborul ei elegant pe balustrada scării rulante
Şi îi pune cafeaua amară pe marginea mesei
Cu ochii ei mari citeşte printre genele false poemul nou-născut
Poemul pink floyd
Îi schimbă pelinca romantică şi-l înfaşă
cu şuviţe de postmodernism
Şi abia se abţine să nu deschidă fereastra cu termopan
Să-l arate lumii
Şi să strige din toate puterile
Pe canalul ei de you tube
s-o audă întreg universul
Inclusiv o anume laura
O invidioasă care mereu îi spunea fato
Degeaba îţi lipeşti gene false
degeaba îţi înghesui fundul în blugi slim niciodată
Nu te va iubi un poet
Never n-o să-ţi dedice cuvinte care nu se pot auzi
Categoric nici această laura ivită dintr-o amintire
acest personaj secundar Dintr-o recreaţie
uitată-ntr-o carte în care gelozia purta tocuri şi minijup alb negru
n-are de unde şti
Că va veni ziua când fata în blugi va primi Un mobil ultimul tip
Şi va pleca pentru totdeauna
În costa rica la desamparados
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu