De ce latri căţelule
Nu mă recunoşti
Eu sunt cel care nu ştia unde să-şi pună ochelarii
Înainte de prima atingere
de primul sărut
Când făcea dragoste cu cel mai adânc respect
Pentru ceasornicarul popescu
cel care măsura
Adâncimea iubirii cu minutare montate invers
De la dragostea obsoletă
la bacalaureatul ei eşuat la întrebarea
Ce rost ar avea un an de o sută de mii de zile
De dimineţi mânjite cu un videoclip
În care la infinit plecarea
resturi de tandreţe
frânturi de revoltă
Clipe de teamă
Molecule de fericire
Şi la final întâmplarea descoperi în pumn
o pasăre moartă
Dar ce rost ar avea acum
când Tastez realitatea cu majuscule
să scriu
Un vers nemuritor despre
O fiinţă zburătoare căzută de mult de demult
Din cer
De ce latri căţelule
Nu fur decât resturi de aruncat la gunoi
Din istoria oaselor mele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu