Respir ca o locomotivă ruginită
o stephenson performantă Cu un secol în urmă
ce Scoate aburi de dunhill la fiecare macaz
ce Scoate aburi de dunhill la fiecare macaz
Cu o sută la oră
câte o femeie de neiertat
câte o femeie de neiertat
la fiecare kilometru
dar inima mea e stăpâna uitării
În adierea de moarte ce Străluceşte
pe dinăuntrul meu obosit
pe dinăuntrul meu obosit
Zvârcolindu-se multicolor
Ca holograma de pe bancnota de 500 de euro
una după alta
una după alta
diamant nebun după diamant nebun
una după alta
una după alta
diamant nebun după diamant nebun
Atârn în golul lăsat de tălpiţa ta roz
Plutind până la capătul străzii într-o goană
În palpit de neînţeles nici pentru
Filosofi sau bluesmani
Nu obosesc şi nu mă doare
Masa critică a înfrângerilor
Păşesc fără frică pe terenul înţesat
de grenade antipersonal şi de regrete tardive
Să-ţi tratezi dinţii în vremea noastră
e foarte scump. Dar să te speli pe dinţi
De urma ultimului sărut
e gratuit
Să bei e scump
Să taci nu costă nimic
dar realitatea e nepreţuită
Uneori
comoara se ascunde în necunoscut
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu