Un articol de critică teatrală apărut în revista "Yorick" sub semnătura Elenei Coman, inspirat intitulat "Întâia noapte a maturităţii", analizează cât se poate de obiectiv prestaţia regizorală a lui Mădălin Hîncu, absolvent UNATC în 2017. Nu-mi ascund bucuria de a citi despre un artist băcăuan aflat larăsăritul carierei teatrale că reprezină "Exemplul tânărului care-și vede de treabă și-și face temele în liniște
dar cu rigurozitate, Mădălin și-a croit încă din anii de studenție un
parcurs solid. Vestea debutului său cu spectacolul „Noaptea ursului” de
Ignacio del Moral, pe scena de la Sala Nouă a Teatrului de Comedie, nu a
fost o surpriză neapărat, ci mai mult o bucurie."
Noaptea ursului, pe un text de Ignacio del Mora, cel mai nou spectacol pus în scenă de Mădălin Hâncu, este deja premiat la festivalul COMEDIA ȚINE LA TINEri.
N-am fost surprins de concluziile laudative ale autoarei.
Urmăresc evoluţia lui Mădălin de mai bine de zece ani, când, graţie, părinţilor lui, l-am cunoscut, m-a uimit că, la vârsta aceea fragedă, văzuse cam tot ce era important din filmografia lumii şi că emitea păreri pertinente. Trata analitic, cu o detaşare şi un bun simţ surprinzător filmele semnate de Spielberg, Scorsese, Kurosawa, Kubrik, Pintilie, Ciulei sau Cobileanski. Pe deasupra, citise Shakespeare, Dostoievski, Marquez şi mulţi alţi autori necuprinşi în programa şcolară şi, suspect de doct pentru anii lui de atunci, avea o cultură clasică de invidiat în domeniul muzicii şi artelor plastice. Cât a fost licean, a simţit nevoia să se implice în viaţa culturală a Bacăului, fiind, alături de alţi adolescenţi deştepţi şi talentaţi, unul dintre fondatorii însufleţitului Ingenious Drama Festival.
După ce, în 2017, a absolvit cu brio Universitătea de Artă Teatrală și
Cinematografică „I.L. Caragiale”, Facultatea de Teatru, Master Arta
Regizorului de Teatru, spectacolul său de licență, „Picnic
pe câmpul de luptă” de Fernando Arrabal, a obținut Premiul pentru cea mai bună regie la Gala Absolvenților 2015.
Un tânăr regizor cu o personalitate distinctă, bazată pe o cultură generală profundă, cu lecturi esenţiale. Am văzut în el excepţionalul descoperindu-i pasiunile: muzica, desenul, filmul, teatrul, literatura pe care le practică tenace, analitic, serios, cu un talent nativ, ieşit din comun. Şi mai are o calitate rarisimă: ştie să asculte, nu doar să audă. Acestea toate, dirijate dinamic de imaginaţie şi inteligenţă, mă asigură că acest Mădălin Hîncu s-a regăsit în complexa carieră de regizor şi, mai mult, că arta interpretativă românească are în el un reprezentant de bază.
Aud că, ocazionat de cei 60 de ani de la înfiinţare, Teatrul Municipal Bacovia intenţionează să-l solicite pe Mădălin Hâncu ca director de scenă pentru montarea unui spectacol cu actorii trupei băcăuane. Vom trăi şi vom vedea cum se rupe sau nu gura târgului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu