marți, iulie 18, 2017

NORII LUI MAXIM SCULPTOR

Umblă printre nori şi nu se-mpiedică în caierul lor
căci ştie cum să-şi pună sufletul în echilibru
ca să nu se prăbuşească în infinit.
Purtător de topor şi de daltă,
păşeşte ca printre moleculele propriei patrii
unde seninul zămisleşte pe cer
palpitaţii pufoase ale divinităţii

Se strecoară agil printre petale imaculate de trandafiri  
nemilos deflorate în eterul ultramarin şi mă întreabă:
- Nu ţi se pare că norul acela-i o hidră cu şapte capete
aşa cum levitează suspendat între zenit şi teama zilei de mâine?

- Ba nu, e-un simplu ciob celest
o breşă prin care curcubeul scurge vâna de lumină
drept în inima făt-frumosului pe care-l scoţi tu cu dalta
din fibra uscată a trupului de tei

- Ai dreptate, e mai degrabă o spumă de infinit cu cap de lebădă,
după felul în care înoată,
ba ca o învălmăşire de lână violetă în asfinţit
ba ca o coapsă care devine mortală dacă te-apropii şi-o mângâi
ba ca o speranţă care-ţi învăluie creierul cu frumuseţea care-ar putea să fie
ba ca o flotă de milioane de melci macrocefalici
pitiţi în cochiliile lor albe din pânză scorţoasă de velă
ba ca destinul care scoate limba la noi şi râde în hohote.

Intră tăcut în el. Se aude doar
pulsul ciocanului în blana de lemn
meşterind norul în libertatea lui absolută
- pretextul profund al cerului.
Se strecoară printre nervurile complicate
decis să extragă chirurgical norul din trunchiul copacului.

Ochiul văzduhului se face din ce în ce mai albastru
acoperind gâlceava lumii cu volute de linişte cosmică
aidoma celei încarcerate într-un safir.

Încet, aşa, în patria lui care musteşte de libertate,
fanta de lumină a infinitului decupată în tei
face Albastrul să fie şi mai albastru.
Apoi se trage doi trei paşi înapoi.

Şi-n vreme ce zilele trec plutind pe sub trupul lui
ca o umbră de nor
el rămâne drept într-un uter prea strâmt
între şuviţe de neant. Totuşi grăieşte:
Eu am vrut să fac norul acela din lemn
şi ceva picături care să ude pământul.
Dar, dacă-i musai c-a ieşit Făt Frumos,
e bine şi-aşa.
Patria mea nu poate fi altă lume
decât ţara unde norii-s perfecţi.   





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu