NORII LUI MAXIM SCULPTOR

Umblă printre nori şi nu se-mpiedică în caierul lor

căci ştie cum să-şi pună sufletul în echilibru

ca să nu se prăbuşească în infinit.

Purtător de topor şi de daltă,

păşeşte ca printre moleculele propriei patrii

unde seninul zămisleşte pe cer

palpitaţii pufoase ale divinităţii

Se strecoară agil printre petale imaculate de trandafiri  

nemilos deflorate în eterul ultramarin şi mă întreabă:

- Nu ţi se pare că norul acela-i o hidră cu şapte capete

aşa cum levitează suspendat între zenit şi teama zilei de mâine?

- Ba nu, e-un simplu ciob celest

o breşă prin care curcubeul scurge vâna de lumină

drept în inima făt-frumosului pe care-l scoţi tu cu dalta

din fibra uscată a trupului de tei

- Ai dreptate, e mai degrabă o spumă de infinit cu cap de lebădă,

după felul în care înoată,

ba ca o învălmăşire de lână violetă în asfinţit

ba ca o coapsă care devine mortală dacă te-apropii şi-o mângâi

ba ca o speranţă care-ţi învăluie creierul cu frumuseţea care-ar putea să fie

ba ca o flotă de milioane de melci macrocefalici

pitiţi în cochiliile lor albe din pânză scorţoasă de velă

ba ca destinul care scoate limba la noi şi râde în hohote.

Intră tăcut în el. Se aude doar

pulsul ciocanului în blana de lemn

meşterind norul în libertatea lui absolută

- pretextul profund al cerului.

Se strecoară printre nervurile complicate

decis să extragă chirurgical norul din trunchiul copacului.

Ochiul văzduhului se face din ce în ce mai albastru

acoperind gâlceava lumii cu volute de linişte cosmică

aidoma celei încarcerate într-un safir.

Încet, aşa, în patria lui care musteşte de libertate,

fanta de lumină a infinitului decupată în tei

face Albastrul să fie şi mai albastru.

Apoi se trage doi trei paşi înapoi.

Şi-n vreme ce zilele trec plutind pe sub trupul lui

ca o umbră de nor

el rămâne drept într-un uter prea strâmt

între şuviţe de neant. Totuşi grăieşte:

Eu am vrut să fac norul acela din lemn

şi ceva picături care să ude pământul.

Dar, dacă-i musai c-a ieşit Făt Frumos,

e bine şi-aşa.

Patria mea nu poate fi altă lume

decât ţara unde norii-s perfecţi.   

https://www.facebook.com/centruldeculturageorgeapostubacau/videos/1956693444581440/

BĂIEŢAŞI LA CAFENEA

(Sâmbătă, ora 10.30, la o cafenea pe strada Iernii, în Bacău. 2017.)

- Bă, am ars-o tari di tăt, să-mi bag pula. Numa-n douî suti-am ţânut-o. Di la Bacău la Constanţa, am făcut două ori şi patruzăci.

- Da ci ti grăbeai aşa?

- Aveam o dumă acoloşa. O mii şinşi suti di euro, ti gioci? Da i-am dat în buză lu gagica di-o luat-o draşii. Bă, era drumu liber, blanî, şî cu halogenili sî vedi la un kilometru. Ştii cum mergi? Ca racheta. Şî mi-o consumat şasî la sutî, cî i-am făcut calculu. Şasî la sutî, îţ dai seama?

- Da înseamnî că ai maşină bunî.

- Bunî? Gagicî, bă frairi, nu maşânî. Bă, o iubesc să-mi bag pula. Ioti icia ci bord ari. Cu gipies di cela şmecher, îţ aratî şî copacii di pi margini. Uiti-aicia, că am pozi pi telefon. A, ci zâci?

- Da, i tari, frati, sî fiu a dracului.

- Ci tari, bă, beton, sî-mi bag pula. Bă, da cel mai tari-o fost la Focşani. La intersecţia ceia, când ieşi din Focşani. I-o pus semafor acuma, da io nu ştiam ş-am trecut aţî. Ş-un bou cu-n Logan vinea dinspri oraş şî io nu ştiam că el era pi verdi, cî n-am văzut semaforu. Şî l-am şters di s-o cîcat pi el.

- Da cine-avea prioritate?

- Bă, tu n-auz? El avea.

- Şi?

- Sî, m-am dat jos oleacî mai încolo, cela era câcat tot pi el. I-am zâs: ci-i frati? Aşa-i în trafic. S-întâmplî. Ai ceva bulealî? Păi, cî câr, câ mâr. Ci, bulangiuli, ai pretenţii pentru-o zgârieturî? Da portierili era ca conservili mototoliti. Ia di icea o sutî di lei şi du-ti-pula mea, cî mă grăbesc. Ş-am tăiet-o.  

Şi-ţ zâc, frati, numa-n douî suti am ţânut-o, sî mor io.

- Da o cam arzi, prietini, nu ţi frică că te găbjesc poliţaii?

- Bă, îţ spun în trei puncti. Unu, când mă grăbesc, îs ca satelitu, cu viteza maximă. Doi: gagica tragi la mega, cât îi dau, atâta ia. Şî trei, cel mai important, am sângi-n pulî, bă. Di caralii, mă doari-n pulî. Li fac ca lu ceala di la Focşani: ia bă o sudilei şî du-ti-n pula mea...

................................................................................................................................................................

(La masa celor doi, mai apar doi aidoma, ochelari de soare, blugi ferfeniţă, tenişi, ţigări electronice. Se pupă toţi, băi, parcî eşti englez, când ai vinit, da voi ci faciţ bulangiilor, câ nu v-am văzut di doi ani, etc.)

- Barosani, da ia zi, îi dă englejii pi români afarî?

- E, câcat, n-are ei treabâ cu noi. Nici cu ţâganii, nici cu negrii. Io vă spun, evreii tre sî sî muti din Anglia, cî-i belea.

- Da di ci zâci tu asta?

- Păi zâc, c-am vinit ieri di la Londra şî ştiu.

- Chestia cu Brexitu?

- Ei, câcat, le-o expirat contractu. C-o avut contract cu englejii pi-o mii de ani şî s-o expirat.

- Ci contract?

- Voi nu ştiţi, cî n-aveţ di undi. Bă, o fost un regi, Georgi, şi el i-o chemat acu o mii di ani pe evrei în Anglia. Li-o zîs, băi giuişilor, voi sunteţi diştepti, vă dau icişa pi bordu Tamisii loc, vă faciţi casi, birouri, ci vreţ, da vă ocupaţ di piraţi.

- Păi da, cî la ora aia era piraţii-n floari. Furau, sî-mi bag pula, pin toatî lumea, pi mări şi oceani, adicî,  şî vineau sî petreacî la Londra.

- Taci, bă, sî mor io, nu-l întrerupi pi Bogdan cî ştii el mai bini.

- Aşa, Şî, voi li daţ împrumut cî când pleacă la piraterie, are nevoi dî parali sî facî plinu la corăbii. Şi li zîciţi: bă piraţ, aveţ nevoii di mangoţi? Ia d-icea o sutî di liri, da când ti-ntorci, îmi dai şinci suti. Olrait?

- Aşa le-o zâs regili la evrei? I-o-nvăţat bini. Şmecher regili.

- Da, jaf penal cu legea-n mânî. Ş-o făcut contract cu ei pe-o mii di ani. Din alea şinşi suti cât li lua evreii la piraţi, douî suti intra în buzunaru Angliei.

- Păi de-aia-s aşa bogaţi.

- Ci vorbeşti, bă!

- Îs bogaţi, dă-i dracu. Numa ci autostrăzi au, sî fiu a dracului. Sticlî. Nu li trebi lor Europî.

- Da, ş-acu, s-o-mplinit mia di ani şi tre sî-şi ia catrafusâli şi să pleci.

- Buuuun. Şi undi sî duci? Ti pomeni câ vini-n România, dă doamni.

- Taci bă bouli. Ci sâ fac-aicea? Sî deie faliment în şasî luni?

- Bă da proşti ma sunteţ, să-mi bag pula. Undi pleacî? La Berlin.

- Haidi bă, cî io nu cred cî lasî ei ci au ei Anglia pentru Germania.

- Bă, n-auzi? Da ci ari Germania? Nu-i tot ţarî? O-nceput sî demontezî şi clădirea ceia ca un ou ş-o mută la nemţi, bucatî cu bucatî. Bănci, casi, bani, tăt îşi ia. Le-o dat Merkel teren.

- Mari noroc mai are şî nemţî ăştia. Asta li mai lipsea. Să vinî şi evreii engleji tot la ei.

- Ai dracu nemţi!

Rockontra îndobitocirii

NOAPTE PE FACEBOOK

Conturile se umplu de  

selfie cu sfârcuri imense

şi pisicuţe drăguţe 

şi flori în diferite culori

Fetele dau din lăbuţe pe displayul albastru

înscenând tandreţea scrumului de bikini

în timp ce aici printre pahare goale

se prăbuşesc istovite îngeroaice blonde

cerşind îndurare

Ce sâni

ce speranţe

ce stroboscoape

câte culori

E foarte frumos şi nimic nu mă doare

dar niciodată coapsele lor aurii

nu vor lumina atât de intens

ca oasele mele aliniate lângă picioarele

mesei oxidate 

de zoaiele iubirilor de altădată

GRĂDINA CU VISE SE EXTINDE

     A debutat, la Centrul de Cultură „George Apostu”, Programul de Rezidenţe Artistice de Sculptură „Albastru”, manifestare inclusă în programul european «Drumurile culorii albastru prin Europa», din Programul Erasmus, care se va derula în trei sesiuni anuale. Finanţat de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale, programul ambiţionează crearea unui nou fond artistic care va mobila un nou spaţiu expoziţional sui-generis, într-o incintă acoperită a Centrului.

     Este o continuare a taberelor de creaţie iniţiate în anii 90, (după un hiatus de aproape două decenii) în urma cărora a fost creat un spaţiu magic, unic în Bacău şi în ţară, populat cu lucrări de artă monumentală, denumit simplu, Grădina cu statui.

      La această primă serie, au fost invitaţi să-şi elaboreze creaţiile trei sculptori care-şi vor modela efectiv ideile la faţa locului, în lemn. Românul Maxim Dumitraş, sârbul Nedim Hadziahmetovic şi bulgarul Krasimir Metodiev, artişti de notorietate în lumea artelor vizuale, au început, încă din prima zi a prezenţei lor în Bacău, lupta cu trunchiurile masive de stejar, paltin, cireş sau tei care aşteptau, de aproape douăzeci  de ani, formele care-i vor consacra peste timp drept opere de artă.

       La conferinţa de presă care a avut loc joi, 6 iulie, artiştii şi-au mărturisit crezurile artistice şi au dezvăluit ideile proiectelor care vor îmbogăţi comoara artistică a patrimoniului deja existent al Centrului şi al Bacăului.

   

Lucrare de Maxim Dumitraş

Maxim Dumitraş - care este şi curatorul întregului Program - are de gând să materializeze conceptul de “Nor” şi să scoată din lemn trei expresii abstractizate ale transcendenţei teluricului spre infinitul albastrului celest. I-am urmărit fascinantele mişcări ale lamei fierăstrăului mecanic cu care decupa cu precizie de bisturiu, într-un vălătuc de vreo 70 de kilograme de stejar, o fereastră prin care să curgă seninul.  

     

Nedim Hadziahmetovic, 

Nedim Hadziahmetovic, sculptor îndrăgostit de reprezentările stilului sculptural antic, adaptat gustului epocii contemporane, şi prezent cu lucrări monumentale de for public în numeroase ţări, intenţionează să materializeze dintr-un impresionant trunchi de paltin relaţia dintre fiinţa umană şi albastrul cerului. Ştie cum trebuie să arate operele sale la finalul celor 21 de zile ale sejurului băcăuan, dar, spune, şi suntem de acord cu el că, în procesul creaţiei, inspiraţia de moment decide forma ideală a obiectului artistic. L-am spionat şi pe Nedim, dăltuind meticulos şi delicat - în contradicţie cu silueta lui masivă de lumberjack - într-un trunchi masiv, cu toporişca şi cu dalta, forme deocamdată nedesluşite pentru un neofit.

     

Krasimir Metodiev

Tânărul Krasimir Metodiev va lăsa moştenire Bacăului trei lucrări inspirate din natură care vor figura originea terestră a gândului spre nemărginire şi visul omului spre actul creaţiei. A cerut dălţi de fier pentru despicat trunchiuri de arbori şi baros, semn că e pus pe fapte mari.

       Cei trei artişti vă aşteaptă la Centrul de Cultură „George Apostu” să vedeţi cum se nasc operele de artă. E gratis şi captivant. Acum, sunt multe aşchii, mult rumeguş şi multă transpiraţie în Grădina cu statui din Bacău, dar, în ziua de 21 iulie, veţi avea revelaţia albastrului ideal, cel care ne îndeamnă la zbor. Adică, la vis, la meditaţie, la emoţie, la creaţie, la nemurire.

        La Artă.