Un gând bun pentru tata

S-a numit Marin Mănescu. I-am aprins o lumânare. Măcar lumină să aibă de la mine, de Paşti. Mi-ar plăcea să-mi dea o palmă ca atunci când m-a prins fumând. O palmă caldă, de tată. Acum, mi-ar zice: Ce-i cu barba aia, băiete? Asta-i viaţa ta? La mine să nu mai vii nebărbierit, auzi? Şi lasă dracului ţigara aia, că-i otravă...A fost un om bun, cu nimeni nu s-a certat, şi-a făcut treaba de dulgher, de soţ, de gospodar, de părinte, de om. mi-e drag. Abia aştept să mă întâlnesc cu sufletul lui, oriunde-ar fi.