CUM SE DUCE NAIBII MITUL SOŢIEI CREDINCIOASE (1)

Jupiter, deghizat în Amphitrion, vizitând-o pe Alcmena 

Cea mai recentă premieră a Teatrului Municipal Bacovia, Amphitrion 38, pe un text de Jean Giraudoux, este, de fapt, adaptarea unei legende mitologice în care şefului din Olimp, Jupiter-Zeus, i se pune pata pe frumoasa regină a Thebei, Alcmena, cu care se hotărăşte să-l procreeze pe Hercules. Numai că, doamna respectivă e fidelă - fidelă, şi e îndrăgostită ca o femeie, profund şi sincer, de propriul ei soţ, nimeni altul decât ospitalierul Amphitrion, şi nu vrea, ce mai, nu vrea şi gata să se lase inseminată de Prea-Măritul. Nu că nu i-ar plăcea, dar principiile de nevastă castă nu-i permit să întineze patul conjugal.

Însă, cu mijloace specific dumnezeieşti, derbedeul de Jupiter, ajutat de şmecherul Mercur, se metamorfozează în husbandul regesc şi o păcăleşte pe frumoasa nevastă. Şi, de-aici, tragedia, când fătuca află că, încercând să tragă pe sfoară destinul imuabil, şi-a trimis singură iubitul în braţele Ledei, o frumoasă - violată cândva de Zeus transformat în lebădă - căreia şi Marin Sorescu i-a dedicat un minunat poem:

Leda trece surâzând

Printre lucruri

Şi se culcă

Cu fiecare.

Gardului i-a născut un copil

Din iederă,

Soarelui i-a născut

O floarea-soarelui.

A făcut dragoste neruşinată

Cu toţi boii,

În frunte cu boul Apis,

Dar, naiba s-o ia,

Nici nu se cunoaşte.

Mare poamă mai e

Şi Leda asta,

De aceea ramâne lumea

Aşa de frumoasă.

Buuuun. Dragii moşului, întinată de forţa supremă, doamna Alcmena îi cere lui Jupiter să-i dăruiască uitarea, ca să poată rămâne alături de soţul mult iubit. Ei, aici, vine finalul, care nu-i prea clar: ori cuplul trăieşte fericit cu bastardul semizeu Hercules pân-la adânci bătrâneţi, ori Alcmena şi Amphitrion se sinucid, doborâţi de umilinţă...

Rămâne să decideţi, după ce vedeţi spectacolul de la Bacovia.