HRAMUL CĂRŢII

Într-un apus de soare de care numai băcăuanii frumoşi au parte, un apus roşu-violet pe un cer albastru infinit presărat ici-colo cu norişori albi, aidoma celor mai fascinante descrieri de crepuscul citite prin cărţi, în piaţa prefecturii s-a întâmplat că s-a inaugurat prima bibliotecă stradală din istoria Bacăului. O colivie de lemn, cu geamlâc, a fost plantată în inima oraşului. Şi în parcul mare, şi în cel al trandafirilor, şi în alte locuri, au apărut căsuţe pe picior de cocostârc pline de cărţi de toate felurile. Pe alese, pentru ăi de mai citesc în oraşul ăsta. Şi moca. Fără buletin şi semnătură de primire. Deschizi colivia, alegi ce carte-ţi place sau îţi trebuie, o iei, o citeşti, o aduci înapoi, dacă nu mai ai nevoie de ea, sau pui în loc alta. Nu te-ntreabă nimeni nimic.

Asta mi se pare libertate la maxim.
Iniţiativa e a unei asociaţiii denumite AVAN(t), animată de tânărul Dumitru Godina, care, cu sprijinul programului YouthBank al Fundaţiei Comunitare (Geanina Ozturk, Mihai şi Alina Căprioară) a reuşit să inducă în Bacău - România  spiritul apartenenţei la un grup, la o familie, la o comunitate animată de necesităţi, de speranţe, de dorinţe comune.
Am descoperit acest fel de a convieţui civilizat în Occidentul european, cu mai bine de un sfert de veac în urmă. Ei vorbeau atunci de "comunitate" cu detaşare, cu mândrie, în vreme ce noi încă mai asociem şi acum spiritul comunitar cu comunismul.
Doar vreo două duzini de băcăuani - elevi, studenţi, intelectuali şi, strălucind prin absenţă, politicieni, ziarişti şi contestatari ab iniţio -  au asistat la eveniment, mulţi având în mână cărţi gata să le doneze. Ceea ce au şi făcut, cu oarecare emoţie, ca atunci când îţi dai obolul la un botez. Între ei s-a strecurat şi o doamnă pudibondă
care, după ca a auzit despre ce-i vorba, a zis că nu-i bine ce se face, că ţiganii o să ia cărţile şi-or să le vândă, că trebuie pus lacăt şi paznici la căsuţele cu cărţi ca să nu le fure magraonii cu totul.
Era sărbătoarea de Petru şi Pavel şi, mai la trei sute de metri, mii de alţi băcăuani băgau mici şi beri în burdihane, ignorând volumul asurzitor al boxelor cu muzică de petrecere şi distrându-se ca românii: că la toţi ni-i greu.

Pe vremuri, pe tacâmurile de la restaurante era ştanţat cuvântul FURAT. La bibliotecile stradale - neinspirat denumite englezeşte "Little Free Library" de parcă n-am fi în Bacău, ci prin cotloanele Birmingamului -  cărţile ar trebui să aibă măcar o ştampilă sau un indiciu de provenienţă ca să se împrăştie ştirea că, în Bacău, s-a inaugurat Hramul Cărţii.