miercuri, august 27, 2014
joi, august 14, 2014
Priveghi anunţat
De vineri
aştept să mor şi nu se întîmplă
nimic. Mă
rog să se scufunde planeta de papagal,
talazuri
să-mi inunde traheea, să-mi spele
alveolele pulmonare de aerul tău,
dar planeta
continuă să mă ţină pe val, nu departe
de dană.
Ca pe un măceş sălbatic m-ai scos din tine
şi m-ai azvîrlit în larg. Ronţăi
cîte un
fruct acru ca să-mi treci, să nu mă mai cred
arcuşul care
te face să cînţi.
Încă
mai văd la distanţă cum răsar
stele fără
nume în univers cînd îţi ating gleznele.
Pe mine nu
mă mai văd.
Strîng din
pleoape, mă apăr de dogoarea sînilor tăi
şi de
zîmbetul ca un tăiş de spadă
şi de saliva
de zînă care vindecă
orice boală, cu excepţia
plămînului meu care geme uşor
ca un cîine în lanţ.
Iţi aud cîntecul de departe, dintre nisipuri
în timp ce, bîntuit de talazuri,
îmi asum
o nouă călătorie.
miercuri, august 06, 2014
sâmbătă, august 02, 2014
POEMUL DE SÂMBÂTA ASTA
Meşter de perspective
Fiecare zi e
ziua dinaintea sfîrşitului.
Dacă eu
dispar, nici tu n-ai înţeles nimic din salivele noastre amestecate, din ultima
noapte.
Extrag acum rădăcina pătrată din arborele de patimă, vecin unei plante ciudate
cu frunza triunghiulară, ameţitor
de dulce: uitarea.
Îmi dă tot zero din
zero.
Sisif.
Jumătate
soldat în armata de fugari în propria ţară,
Noesia,
jumătate torţă aprinsă de snagă,de
disperarea care transformă materia,
mă
atîrn de catarg cu odgoane de
feromoni ca să-mi plătesc echilibrul,
îmi crestez
vena şi nu curge decît numele tău, un gheizer
de consoane
şi vocale alternative ca traversele
de care îmi leg visul
în
aşteptarea trenului.
Numai
eu ştiu care-i ziua dinaintea
sfîrşitului lumii.
Atunci ai
să-ţi tai pletele prea lungi pentru cei
treizeci de ani,
mestecînd
guma nepăsătoare.
În aceeaşi
zi, un copil ca tine,
pierdut
între generaţiile cu ochi albaştri, va rosti
c’est
bon,c’est la vie,
şi va înghiţi pe nemestecate
altă revoluţie inexplicabilă.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)