CÂND SE ÎNTOARCE ACTORUL ÎN MINE
tot ce poartă în sine se poate vedea în spectacol
prin cele o sută de inimi în care păstrează
iubirea şi Nebunia
chiar aşa trebuie să arate în spectacol
un pirat în vârf de
catarg
cu pânzele rupte de Furtuni
emoţionat în aşteptarea
ţărmului cu flori pentru care Minutul
nu înseamnă nimic
cu măreţie poartă la brâu bidonul de Rom
din care se evaporă-ncet ultimul strop de păcat
pământul e undeva spre Infinit
poate în stânga poate la dreapta
multe stele s-au stins de când a început
Călătoria
s-au adunat multe comori din jaf de corăbii
cu apărători Fără vlagă
cala e plină cu speranţe şi mirodenii scumpe
dar cosmosul încă e nevăzut
el simte că demoni dansează aude Muzica lor
dar nu poate cere să coboare ancora
să se tragă cortina
să dispară decorul
să vină măturătorii să cureţe în urma Lui
să rămână aprinse luminile de siguranţă
stentor
fără odihnă al turmei de fluturi
anunţă că
pământul este încă departe
şi vocea
Vă supără
de fapt
el spune povestea unei călătorii viitoare
înfiptă-n
spinarea lui mândră Şi sunteţi trişti
nu pentru
că matrozul de pe catarg A răguşit
ci pentru
că încă nu se vede Pământul
dar vă
spun să vă temeţi
când va
obosi să mai definească lucrurile din Jur
să vă
temeţi de liniştea Lui
când
rolul se va sfârşi
când nu
vor mai fi jumătăţi de bilete de strâns
dintre
scaune
gândiţi-vă
încă de-acum cât mai pluteşte corabia
cum o
să-L coborâţi
obosit de
câte vânturi l-au şfichiuit
la
ultimul gong
din
Vârful catargului cel mai înalt
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu