ARHITECTUL LUI DUMNEZEU

(din volumul Mai mult decât atât în curs de apariție la Editura LIMES / Cluj Napoca)

 

ARHITECTUL LUI DUMNEZEU

 

romantic de sacrificiu încă mai am mirosul de Dinamită

revoluționară flască (citiți falsă și ha ha ha)

dar cine se face responsabil de salvarea mea

când voi fi descoperit ca poet

cu același tip de emoții barbare

aidoma unui million de  scriitori de cuvinte

pe sufletul lumii

excitați de literele de pe Tastatură

 

într-o marți după ora 12

am să mă duc la magazinul cu Vechituri

să-mi regăsesc iubirile dacă

luni e zi liberă la muzee

 

îl caut pe arhitectul lui dumnezeu

să-i dea gândul cel bun să fie disponibil

am auzit că-l vor penetra unii

să-i pună un Stent ceva ca un arc să-i dilateze femurala

înfundată în catacombele catedralei neamului

unde el a pus mirosul de-Acasă

oricât de obosit ar fi

să-i lase sângele tandru să circule fără restricții

de la picioare la Creierul cântător

spre inimă

unde iubirea calcinează încet dar sigur fibra umană

 

arhitectul volodea crede că scriu

versuri revoluționare care s-ar potrivi

acu cincizeci de ani

cu ideile lui Guevara o

poezie agresivă invadatoare ca o metastază

inoperabilă

schimbă sensul vieților noastre să

nu mai vedem  unde suntem

unde începem și unde ne terminăm

un fel de ciuleandră  nebună

la

revoluție când inima bătea mult mai repede

 

am băut mult oameni buni

pe vremuri cu arhitectul lui dumnezeu

am băut și am plâns și am înjurat

dumnezeul care mereu se uită în altă parte

și face să plouă cu pandemie

când nouă ne vine să umplem paharele cu esență de rock

și să plecăm undeva foarte foarte departe

 

am încredere în cel care bea cu mine

și-mi explică liniile de forță și punctele de echilibru

de pe Proiectul de Urbanism Zonal cu arbori și ființe

cât se poate de vii unde contează

doar parfumul femeilor cu bătătoarele lor de covoare

și Planul de Urbanism General în care

băutura e o chestiune existențială

și inoxidabilă ca frumusețea dogmatică din adevăr

 

n-am spus niciodată să nu spui niciodată

dar asta nu înseamnă nimic

în timpul care ne-a mai rămas

decât că n-am putut bea

ca profesioniști încă Nemorți

toată producția de stalinskaia pe secolul în curs

excedată de

ceasuri defecte secunde rele Ce vreți

 

n-am promis că ne va fi bine

dar a Meritat să încercăm