Am un rol cu text simplu
fără impostații fără virgule sau dureri
joc o absență-n pădurea de vorbe înconjurat
de o haită de lupi flămânzi care nu mă cunosc
dincolo de pleoape e zâmbetul tău dar
nu mai am timp să mă mir de toate minunile lumii
am în program repetiția la scena finalului
în costume însăilate fără lumini și decoruri
fără sufleur îți ascult respirația
însemnez cu o linie frântă pe text un zero pătrat
o idee fugară fără înțeles despre cum să exprim scena goală
dacă am parte doar de un rol mic cât o privire piezișă
ca și când al pacino și-ar aprinde țigara
cu un gând de mult mai departe de el
un diamant măsluit care seamănă cu lacrima ta de adio
pune telefonul sub pernă te sun eu mâine
culcă-te ești obosită
acum e momentul să fiu lovit de noroc
