Ștefan Hagimă - L'art
d'aimer
Ce frumos este să descoperi o
carte care, încă de la prima privire, te cucerește nu doar prin misterul său
polițist sugerat de imaginea de pe copertă, ci și prin profunzimea poveștii ce
o ascunde. „Două iubiri” de Ștefan Hagimă, apărută în 2025 la Editura
Babel din Bacău, este o mărturie monumentală de 500 de pagini despre iubire,
viață și destin, ce depășește orice așteptări.
Ștefan Hagimă este un autor
care nu se teme să își deschidă sufletul în fața cititorului. Prin elanul
sincer și bogăția detaliilor, el construiește o poveste care devine o
confesiune totală, o împletire profundă de vieți în care granițele se
estompează. Prima iubire, doamna Zoe Anghel Stanca, eminent profesor de teatru,
a fost o prezență care i-a conturat autorului personalitatea umană și
artistică, un suflet-pereche a cărui eleganță și rafinament cultural au
îmbogățit fiecare moment al carierei lui actoricești. Provenind dintr-o
familie intelectuală clujeană, ea a fost lumina care a făcut ca universul lui
Ștefan să capete forță, sens și expresivitate. Împreună au trăit o iubire a
tuturor simțurilor, în care scena și viața s-au contopit într-un tot cimentat
de dor și devotament. Trecerea marii Doamne Zoe în „viaţa de după
viaţă“, a însemnat pentru Ștefan o pierdere imensă, consolată prin convingerea
că sufletele lor se vor reîntâlni la ceruri.
Este remarcabil felul în
care Hagimă redă o dragoste care nu este idealizată, ci autentică, în toate
nuanțele sale — tandrețe, pasiune, curaj, dar și realitatea uneori dureroasă
a vieții cotidiene. Această poveste personală se leagă magistral cu lumea
teatrului, în care cei doi își croiesc împreună un drum profesional și
spiritual, transformând fiecare scenă în reflecția unei relații ce se hrănește
din artă și emoție.
Ștefan Hagimă își deschide porțile sufletului
nu doar pentru a ne împărtăși o iubire unică, ci pentru a ne arăta cu
minuțiozitate că viața este țesută din multe fire de pasiune, durere și
speranță.
Cea de-a doua iubire a
venit pe neașteptate, ca un inexorabil puseu energetic de sentimente, un nou
spectru de speranțe care i-a redat artistului forța și lumina de care avea
nevoie romantica și exuberanta sa existență de juventute perpetuă. Această nouă relație cu doctorița Iulia
Ștefănescu, o mare iubitoare de artă și cultură, reprezintă un nou început, o
reafirmare a puterii și frumuseții iubirii, așa cum doar viața însăși o poate
picta, cu toate nuanțele ei de afecțiune, erotism și dăruire. Ea aduce o
perspectivă nouă asupra puterii regeneratoare a sentimentelor, iar Ștefan îi dă
glas și formă în pagini încărcate de sensibilitate, în care fiecare bătaie a
inimii devine o notă distinctă în simfonia trecerii sale.
„Două iubiri” se definește nu doar ca o
carte romantică de dragoste pasională, ci e și o frescă a societății și
culturii românești, a unei generații ce a trăit cu intensitate și profunzime fiecare
pulsație a inimii pe scena ultimelor patru-cinci decenii. Ștefan Hagimă, un
nume remarcabil în lumea teatrului românesc, așezat cu grație între cuvinte,
emoții și amintiri, devine, cu acest memorabil volum, și un reper în literatura
memorialistică. Este un scriitor pasionat, și un pictor de vieți
trăite intens, un meșter al confesiunii care transformă durerea în frumusețe și
iubirea în artă. Poezia lui nu stă neapărat într-un vers, ci în felul în care
știe să pătrundă în universul interior al unui suflet de om și să-l redea cu o
sinceritate dezarmantă.
Ștefan Hagimă se
conturează în această carte drept un cronicar al unei epoci și al unui cerc
artistic vibrant. Relațiile sale cu personalități marcante ale teatrului și
filmului românesc au fost prietenii care marchează adevărate
conexiuni sufletești, care i-au îmbogățit viața și actele creatoare. În
paginile volumului „Două iubiri” întâlnim nume emblematice precum Mihai
Berechet, Horea Popescu, Alexandru Tocilescu, Dan Alexandrescu, Octavian
Greavu, Malvina Urșianu sau Sergiu Nicolaescu, regizori care au modelat scena și
cinematografia românească și cu care Ștefan a avut ocazia să colaboreze direct.
Actori îndrăgiți, precum George Mottoi, Oana Pellea, Ștefan Sileanu sau Ovidiu
Iuliu Moldovan, i-au împărtășit drumul artistic, creând împreună momente
memorabile pe scenele teatrelor din Bacău, Galați, Satu Mare, Brăila sau la
Teatrul Național I.L. Caragiale.
Mai mult decât un simplu
cronicar al vieții teatrale, Hagimă a fost și un martor al evenimentelor
istorice ce au marcat destinul românesc al epocii comuniste, culminând cu
revoluția din 1989. Această experiență
politică și socială se simte ca un ecou în narațiunea sa, un martor ocular al
vremurilor zbuciumate, ce completează tabloul unei epoci agitate ce s-a
încheiat, dar continuă să dăinuie prin oameni și povești. Perioada tumultoasă,
pe care o redă ca un jurnalist, cu
intensitate și claritate, adaugă un nivel suplimentar de trăiri poveștii sale
de viață, construită cu tenacitate, curaj, luptă și speranță pentru libertate. Celulele
vii ale acestor momente apar cu subtilitate în narațiunea sa, ilustrând un om
adânc conectat la transformările social-politice contemporane. El e un actor
care își joacă rolul pe scena destinului cu sufletul deschis, cu emoție, talent și profunzime. Viața lui, transformată în literatură, devine o piesă de
teatru memorabilă și tulburătoare, iar cititorul, spectatorul care respiră
alături de el, simte cum fiecare cuvânt devine o iubire în sine — o iubire cu
toate nuanțele ei, care nu se uită, nu se uită niciodată.
Pentru mine, Ștefan
Hagimă rămâne un actor-povestitor desăvârșit și un suflet curajos care ne invită să-l urmăm
în această călătorie de o frumusețe rară, în care iubirea devine artă. Cartea
lui este un tribut adus celor două iubiri care îi definesc destinul, și un cadou
prețios pentru toți cei care cred că dragostea adevărată este nemuritoare.
Suflet poetic și actant
al propriei vieți, Ștefan Hagimă este asemenea unui poet al prozei, ce
construiește cuvintele ca pe niște sculpturi pline de emoție. Viața sa este un
scenariu al iubirii, dedicat artei teatrale și poveștilor autentice, scris cu
inima deschisă și cu o sinceritate rară. El ne învață că iubirea, în orice
formă ar veni, rămâne harul suprem și pilonul nesecat al unei vieți trăite pe
deplin.
