ce vezi nu e o vrabie
e un șezlong din coarne de inorog
dacă ai
curaj așază-te pe el și vei
levita fără grija zilei de mâine
spre poveștile pe care le mai are
de spus
nu-l întreba unde vrea să moară
dacă moare
pasărea fără aripi e tot în
vârful catargului cu tricolor
conținutul lui sprijinit pe tine
Unde să fugă? unde să se retragă?
ai să-l mângâi ca pentru ultima
oară
și-ai să-i mai dai o temă pentru
acasă
să scrie ce-a vrut să spună
autorul de peste mări și țări
ascuns sub pălăria cu boruri
largi
poate ai să-l și săruți de la
revedere
va fi un adio fericit ca-n
filmele siropoase
și mult mai târziu în slow motion
vei simți că te doare
el nu e decât o copie voalată după
dilematica pipă a lui magritte
care nu era ustensila aceea de
fumat
ci însuși fumul și umbra lui
mirosind a musk
și a lavandă de franța
parfumul acela scump care naște povești
nemaiauzite
cu îndrăgostiți pe viață și pe
moarte
scornite de artizanii de vorbe