N-au cum să ştie străinii
dorul păgân de pulberea noastră
convertit
în speranţa că mâine vom câştiga ziua cea mare
şi vom ameţi cataleptic în grădina de vară
unde nu e durere şi nici întristare
Unde se joacă absurdul istoric
ca-ntr-un sufocant experiment house
pe o pantă imprevizibilă care ne fisurează identitatea
Navigăm şi tot navigăm în internetul plin de păcate
pierduţi în noi înşine
în timp ce
o cântăreaţă se rade pe cap şi scoate acute de jale
prevăzute-n libretul unei opere
prevestind uşi încuiate atât de absurd
încât nu reuşeşti să-ţi imaginezi începutul
acestei spălări generale de creier
Undeva era o biserică frumoasă
Cutremurul a prăbuşit-o
dar e la fel de fecioară
acolo
amestecată cu clisa nucleară a neamului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu