CAPODOPERE

Nu mai am cuvinte. Vopsesc poeme scumpe. 

CONFRNUNTARE

OBSESIA

Acum aici la graniţă

 Şi când îmi confişti mângâierile

ca un poliţist de frontieră

(oricum îmi e totuna dacă sunt la graniţa vieţii

spre cardinalul in sau spre azimutul out 

la scadenţă 

mi-e egal dacă îngeri sau demoni

îmi strecoară inutil riduri ilegale

în roata de rezervă deja plină cu droguri

parfumuri scumpe de doamnele mele)

Oricât de dur ar fi procurorul

sentinţa finală decide că

tu nu eşti o femeie de toate zilele

eşti o femeie de sărbătoare

PENDULARE ÎN VIDUL ISTORIC

N-au cum să ştie străinii

dorul păgân de pulberea noastră

convertit

în speranţa că mâine vom câştiga ziua cea mare

şi vom ameţi cataleptic în grădina de vară

unde nu e durere şi nici întristare

Unde se joacă absurdul istoric

ca-ntr-un sufocant experiment house

pe o pantă imprevizibilă care ne fisurează identitatea

 

Navigăm şi tot navigăm în internetul plin de păcate

pierduţi în noi înşine

în timp ce

o cântăreaţă se rade pe cap şi scoate acute de jale

prevăzute-n libretul unei opere

prevestind uşi încuiate atât de absurd

încât nu reuşeşti să-ţi imaginezi începutul

acestei spălări generale de creier

Undeva era o biserică frumoasă

Cutremurul a prăbuşit-o 

dar e la fel de fecioară

acolo

amestecată cu clisa nucleară a neamului

Efectul Bacău

În jurul meu a apărut o groapă

şi mă mir cum am ajuns în ea

eu o particulă subatomică de praf de puşcă

în absurda lună a lui martie

Tocmai eu care eram înconjurat de prieteni

numai buni de cutreierat europele bahice

Şi de necunoscuţi mantelaţi în roşu

pe care nu-ndrăzneam să-i înjur

schingiui ucide împrăştia atunci

când van bueren nu putea făcea diferenţa  

între entităţi cu sporuri emoţionale diverse

pe stadioanele patriei

În jurul meu a apărut groapa asta neagră

în care fac loopinguri tonouri

intru-într-o vrie sinucigaşă

pe direcţia miezului planetei

ca la prima dezvirginare

când căutam în calendar cea mai bună zi pentru a trăi

Molima elegiacă face ravagii

prin moleculele mele obişnuite

cu fiţele culturale ale protipendadei

preaocupată de long life learning  

În groapa mea chiar aici în bacău

în care elitişti aruncă chiştoacele optimismului

sunt un şoarece experimental injectat cu singurătate

protuberanţa aceea de pe ventricolul meu

nu e cancer

e ceva mult mai letal

pare un ultim tango cu femeia perfectă

extras dintr-un răsărit de demult

formăm un embrion al iubirii şi trăim împreună

mereu atenţi la cum aşezăm cuvintele

Dar suntem bine şi aşa

în aerul torid al acestei gropi de gunoi

Să nu ne mai plângem