STIMATĂ DOAMNĂ,
Nu ţi-am mai spus de multă vreme, Doamnă, că te iubesc. M-am luat cu
viaţa, cu cititul, cu scrisul, cu serviciul, cu grijile, şi, uite, au
trecut ani de zile de cînd nu ţi-am mai spus că te iubesc. Dar trebuie
să ştii că, demult, cînd fugeam de-acasă cu sîngele clocotind de
pasiune, numai pe tine te căutam. Ţi-aminteşti? Veneam la tine pe jos,
cu bicicleta, cu autostopul, cu trenul, cu orice, numai să te văd.
Într-o zi, m-am lăsat de fumat şi-am închiriat un avion ca să mă bucur
de frumuseţea ta uluitoare cîteva clipe.
Mistuitor te iubeam. Ţi-aminteşti cum îţi scriam zilnic cîte un bileţel
cu două trei versuri acolo, cîte flori ţi-am trimis şi cum te slăveam
la fiecare aniversare cu vin făcut de taică-meu şi cîntări? Visul meu
era să te fac să te mîndreşti cu mine. De aceea, m-am străduit să-mi fac
datoria de bărbat, aşa cum m-au învăţat ai mei. Am plantat pomi, am
săpat fîntîni, am făcut o casă, am crescut un copil, am scris cărţi şi
cîte n-am mai făcut ca să las o urmă pe pămînt, ca să pot sta cu fruntea
sus în faţa ta şi tu să te bucuri.
Numai cu tine în gînd am purtat toate războaiele din viaţa asta…. Dar
numai pentru victorii m-am bătut cu pumnul în piept, în timp ce
înfrîngerile au fost doar ale tale.
În timp ce tu erai mereu generoasă şi, înţelegătoare şi înţeleaptă,
treceai peste rătăcirile mele, eu, cu un egoism fără margini, mă
risipeam în cele lumeşti, mă uitam după altele, mă înstrăinam pe
meleaguri de-aiurea şi mă încurcam cu iubiri de o zi, căutînd o fericire
utopică. Dar reveneam mereu la nurii tăi, de fiecare dată mai uimit de
cît eşti de minunată şi ţi-am dedicat şi poeme de dragoste. Mi s-a părut
mereu că mi se cuvine să am, fără nici o plată, statornicia şi
frumuseţea ta.
Cînd îmi era bine nu ţi-am spus mulţumesc, dar dacă mi-a fost sete şi
foame şi frig lîngă tine, numai pe tine te-am învinovăţit. Uneori, cînd
ai tăi te defăimau şi spuneau că eşti cea mai rea şi mai proastă, cînd
te-aşezau pe ultimul loc, parcă mă bucuram că nu eu eram vinovat pentru
răul pe care-l trăiam împreună.
De ce-aş fi fost vinovat? Că mă născusem la zece ani după război, că
eram a nu ştiu cîta generaţie de sacrificiu, că m-au făcut pionier,
utecist şi, mai tîrziu, membru de partid, că am crescut cu marmeladă şi
mămăligă? Că mă zbăteam să sparg conformismul, că mă străduiam să iubesc
altfel decît mă-nvăţau ăia la şcoală să iubesc portretele? Păi nu-i
ăsta rostul omului, să schimbe lumea în bine?
Mi se părea prea puţin cît mi-ai dat: sărăcie şi umilinţă şi căluş în
gură şi iluzia unui viitor care nu mai vine. Pentru asta, tu erai
vinovată! Eram convins că tot ce era bun în viaţă, mi se datora şi că
tu, ca o maşteră a răului, atrăgeai toate nenorocirile şi îl condamnai
şi pe fiuţul meu să fie o altă generaţie de sacrificiu.
Într-o zi, într-un decembrie, te-am privit direct în ochi şi ţi-am
strigat că aşa nu se mai poate. Că trebuie să te schimbi, să faci ceva
ca suferinţele să înceteze. Să putem spune adevărul. Să nu mai fie
sărăcie. Să fie lumină şi căldură şi hrană în casă. Libertate sau
moarte, aşa am strigat şi-am pornit-o uşurel spre un viitor pe care îl
credeam mai bun. Unii i-au zis Revoluţie. Te ţineam de mînă, Doamna mea,
şi te iubeam mai mult ca oricînd. Eram desculţi, săraci şi visători
amîndoi pe un drum necunoscut, dar cîtă speranţă…Şi-ai început să te
schimbi, dar, după o vreme, paşii tăi erau tot mai mici şi mai rari,
erai ciudat de fără vlagă, parcă nu mai aveai repere morale şi de
valoare. De fapt, lumea se întorsese cu fundu-n sus, iar mie mi se părea
că semăn cu slăbănogul de Don Quijotte. Tu nu mai vroiai să mergi
înainte. Iar eu nu mai aveam chef să te cînt şi să-ţi cînt. Nu ştiu nici
acum care din noi obosise primul să mai iubească. Tempus edax rerum, ce
vrei?!
Am trecut prin vesela apocalipsă a tranziţiei înjurîndu-te încruntat
de fiecare dată cînd te împiedicai, la fiecare inundaţie, la fiecare
mineriadă, la fiecare molimă, la fiecare scumpire. Te-am înjurat de un
milion de ori, pentru fiecare securist pe care-l lăsai să se caţere pe
grumajii tăi. Pentru fiecare fost comunist care te sodomiza şi-ţi fura
bogăţiiile, te-am înjurat. Mi-am afurisit viaţa şi te-am blestemat aprig
oridecîteori întîrzia autobuzul, cînd curgea apă neagră la robinet, sau
dacă rămîneam fără bani de pîine şi de ţigări.
Eram turbat de furie, dar stăteam pe margine fără să fac nimic, cînd
propriii tăi fii îşi băteau joc de beteşugurile tale în fel şi chip şi
te jefuiau fără milă. Vedeam cum se omoară între ei pentru averile tale,
cum îţi sorb toată vlaga, cum te violează, şi nu-nţelegeam de ce nu te
ridici să împarţi dreptatea, dînd cu ei de pămînt. Mă enervează şi acum
tăcerea ta şi umilinţa cu care încasezi toate loviturile. Te-au vîndut,
te-au manelizat, te-au umplut de aviară şi de securită, te-au ameţit cu
manele şi fotbal, te-au imbecalizat, te-au fardat cu minciuni şi
inflaţie, te-au vîndut, iubito. Pe toate drumurile te poreclesc
Românica, Ţara lui Papură-Vodă, uitînd că ai fost ţara lor de glorii,
ţara lor de vis, aşa cum eu însumi aproape c-am uitat.Asta meriţi, îmi
spuneam cu ochii înroşiţi de ciudă, aşa ne-ai crescut!
Am fost orb şi surd la nevoile tale şi n-am băgat de seamă, decît foarte tîrziu, că niciodată nu mi-ai cerut nimic.
Azi dimineaţă, m-am trezit bătrîn, obosit şi mîhnit că n-am putut face
mai mult pentru tine în viaţa asta. Tu m-ai iertat mereu, dar eu nu m-am
iertat. În ultimii ani, am uitat pînă şi cînd e ziua ta. Bolnavă şi
tristă cum eşti, meriţi măcar nişte flori.
Mă ruşinez de toate nedreptăţile pe care ţi le-am făcut, Doamna mea, România…
(Publicat de Varanus , miercuri 30 noiembrie 2011)
joi, decembrie 24, 2015
joi, decembrie 10, 2015
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE MINISTERUL CULTURII
Pentru modul superficial de concepere şi redactare, pentru
lipsa argumentelor realiste şi pentru erorile gramaticale flagrante, pentru
exagerările şi neadevărurile susţinute în spriinul acceptării candidaturii,
precum şi pentru lipsa totală de transparenţă şi de comunicare cu propriii
cetăţeni, solicităm retragerea dosarului prezentat de Primăria Municipiului
Bacău. Vezi şi http://www.aghiuta.com/dupa-ce-bacaul-s-a-infratit-cu.../ ,
http://zdbc.ro/bacaul-vrea-sa-devina-capitala-culturala.../,
http://varanus-varanus.blogspot.ro/.../12/popescu-minte.html
Val Mănescu - scriitor, Gheorghe Iorga - scriitor, profesor, Nicoleta
Bichescu - comunicator, Auraş Chiscop - ziarist, Ionuţ Tomescu - fost ziarist,
Gheorghe Geo Popa - actor, Florin Popescu - ziarist, Dan Petruşcă, scriitor, profesor. Niki Vrânceanu - trainer
UPGRADE: După publicarea materialului "Popescu Minte" şi după afişarea Scrisorii deschise, am primit nenumărate apeluri telefonice, multe din partea unor oameni necunoscuţi, prin care mi s-a confirmat încă odată interesul băcăuanilor pentru fenomenul cultural local, atât cât e. Totodată, oamenii care m-au sunat şi-au exprimat revolta şi mâhnirea că un demers oficial, deşi lipsit de şanse reale, a fost tratat cu o superficialitate condamnabilă care afectează profund imaginea şi aşa destul de şifonată a urbei noastre. Bacăul a ajuns bătaia de joc a posturilor de radio naţionale, iar animatorii emisiunilor matinale ridiculizează formulările nefericite şi cacofoniile din textul proiectului de pe saitul Ministerului Culturii, în hazul întregii Românii.
Cred că, ruşinaţi, concetăţenii mei s-au refugiat la căldură şi se gândesc la ce-i de făcut.
Luaţi atitudine! Nu daţi like-uri, că n-am nevoie de trafic! Comentaţi! Distribuiţi pe FB Scrisoarea deschisă! Arătaţi că vă pasă!
Dacă nu, NU!
UPGRADE: După publicarea materialului "Popescu Minte" şi după afişarea Scrisorii deschise, am primit nenumărate apeluri telefonice, multe din partea unor oameni necunoscuţi, prin care mi s-a confirmat încă odată interesul băcăuanilor pentru fenomenul cultural local, atât cât e. Totodată, oamenii care m-au sunat şi-au exprimat revolta şi mâhnirea că un demers oficial, deşi lipsit de şanse reale, a fost tratat cu o superficialitate condamnabilă care afectează profund imaginea şi aşa destul de şifonată a urbei noastre. Bacăul a ajuns bătaia de joc a posturilor de radio naţionale, iar animatorii emisiunilor matinale ridiculizează formulările nefericite şi cacofoniile din textul proiectului de pe saitul Ministerului Culturii, în hazul întregii Românii.
Cred că, ruşinaţi, concetăţenii mei s-au refugiat la căldură şi se gândesc la ce-i de făcut.
Luaţi atitudine! Nu daţi like-uri, că n-am nevoie de trafic! Comentaţi! Distribuiţi pe FB Scrisoarea deschisă! Arătaţi că vă pasă!
Dacă nu, NU!
FLORIN POPESCU MINTE
Corect era să scriu „Popescu,
minte luminată” - c-aşa văd că-i la
modă, să (nu) pui virgule dacă nu ţi-ai luat pastilele - aruncă pe piaţa
gazetărească, prin mijloace mârşave, specifice unui free lancer, bomba anului
în materie de agramatisme. În speţă, ziaristul fără portofoliu, cunoscut şi sub
porecla de „ Popescul cu colţi de argint”, dă publicităţii un document pe care
onor Primăria ar fi trebuit măcar să-l arate băcăuanilor, dacă nu să-l şi
dezbată cu aceştia, înainte de a-l susţine în faţa comisiei desemnate să decidă
care din cele 14 oraşe canditate are şanse să capete pentru 2021 onoranta calitate
de „Capitală culturală Europeană”.
Trec peste, sau las pe altădată,
analiza oportunităţii ca dragul, sărmanul, ghinionistul meu Bacău, să aspire la
o asemenea ambiţie, deşi, de cum am auzit gogonata idee, m-am şi imaginat
solicitând la bancă un credit ca să-mi cumpăr o insulă cu vilă şi yahtuleţ
undeva prin Baleare. Deh, că s-a urcat scroafa-n copac, s-a mai auzit, că, dacă
nu era, nu se povestea.
Să revenim. Dl. Popescu pune pe
saitul Ziarului de Bacău un pdf,
preluat de pe http://zdbc.ro/wp-content/uploads/2015/12/bacau-2021-romana.pdf (aici găsiţi textul integral) şi
nesemnat care reproduce, chipurile, tel
quel, dosarul susţinut luni în faţa Comisiei Europene, în numele
cetăţenilor din Municipiul Bacău, de către o delegaţie reprezentativă alcătuită
din Romeo Stavarache, Anca Sigartău, Dragoş Pandele, Ionuţ Avram, Mădălina Rotaru, Cristian Călin
(Corporate PR Manager la Agricola Internaţional). E un document oficial,
conceput şi redactat fără respectarea celor mai elementare norme de gramatică,
ca să nu mai vorbesc de precaritatea argumentelor şi de nulitatea demersului ce
decurge din ambiguităţi, cacofonii şi exprimări cel puţin confuze, într-un
îngrozitor limbaj de lemn. Pare o glumă proastă, foarte proastă, făcută de
cineva rău intenţionat cu scopul de a demonstra că Bacăul e un teritoriu
populat de tâmpiţi analfabeţi, fără nicio tradiţie intelectuală, cu doar trei
instituţii culturale, şi unde nu se întâmplă nimic, exceptând Theaterstock-ul
din vară. Ca să convingă Comisia de cât de sărăntoci sunt băcăuanii, autorii
documentului eludează varietatea, multitudinea şi calitatea manifestărilor
culturale de nivel naţional şi internaţional organizate de ani de zile la
Filarmonica „Mihail Jora” Bacău, la Centrul de Cultură George Apostu, de
Ansamblul folcloric „Busuiocul”, de Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”, de
Filiala Uniunii Artiştilor Plastici sau de Revista „Ateneu”. Este revoltătoare abundenţa
exagerărilor în minus, dar şi minciunelele strecurate abil, ici-colo, cum că
sunt în funcţiune încă trei festivaluri (aflate doar în proiect) sub egida
Teatrului Bacovia sau că Proiectul, despre care vorbim şi pe care băcăuanii l-au
văzut abia azi, are consensul tuturor cetăţenilor!
Eu încă mai sper că postarea cu pricina e doar o făcătură răutăcistă aparţinând colţatului argintat, o răzbunare cu bătaie politică. Nu pot să cred că o primărie din România mileniului trei, Primăria Oraşului Meu - sprijinită de o instituţie de cultură, de un bloger de temut prin virulenţa şi aciditatea lui, de o fostă ziaristă şi, the last, but not least, de un manager de proiecte de mare succes - îşi poate asuma un asemenea text halucinant care pare o creaţie de nota doi a unui elev repetent de clasă primară.
Aştept o explicaţie pertinentă de
la oricare dintre membrii delegaţiei (mai toţi mi-s prieteni şi nu înţeleg de
ce mi-au vărsat în faţa porţii cisterna plină cu fecale gramaticale şi englezisme ca să ne dăm deştepţi, umplându-mi curtea cu mirosul fetid al ruşinii că sunt un nenorocit de băcăuan care
preţuieşte limba română, logica şi adevărul).
Preiau, aşadar, de pe http://zdbc.ro/bacaul-vrea-sa-devina-capitala-culturala-europeana-cu-un-proiect-plin-de-greseli-gramaticale/
imaginile presupuse a avea legătură cu Dosarul de candidatură la titlul de
Capitală Culturală Europeană 2021. Faceţi clik pe ele ca să le vedeţi mai bine.
Update: Pentru cei interesaţi să vadă cu ochii lor, să analizeze şi să compare, pe http://www.capitalaculturala2021.ro/noutati_doc_22_dosarele-oraselor-ale-caror-candidaturi-au-fost-acceptate_pg_0.htm sunt publicate toate dosarele oraşelor candidate. Eu, unul, recunosc că am rămas bouche bee după ce am parcurs câteva aparţinând unora de talia Bacăului: Sfântu-Gheorghe, Suceava, Târgu-Mureş sau Craiova.
Update: Pentru cei interesaţi să vadă cu ochii lor, să analizeze şi să compare, pe http://www.capitalaculturala2021.ro/noutati_doc_22_dosarele-oraselor-ale-caror-candidaturi-au-fost-acceptate_pg_0.htm sunt publicate toate dosarele oraşelor candidate. Eu, unul, recunosc că am rămas bouche bee după ce am parcurs câteva aparţinând unora de talia Bacăului: Sfântu-Gheorghe, Suceava, Târgu-Mureş sau Craiova.
marți, decembrie 01, 2015
EU ROMÂNIA
nu contează că scrie la pagina-ntîia că
sunt pe primul loc
la toate testele pentru bătăliile lumii
pentru cucerirea frumoaselor femei şi a
neantului
pentru creşterea celor mai puternici fii
sau la concursurile de inteligenţă şi
îndemânare
realitatea e alta când prima pasăre îşi ia
zborul
speriată de leneşa explozie a sângelui de
românia
când frumoasele fete şi frumoşii bărbaţi
cei mai deştepţi şi mai puternici copii ai
inimii mele
se duc aiurea ca şi când n-ar fi fost
românia
şi ţara mea devine cu timpul ea însăşi
glorios neant
mai ales noaptea când sunt adâncit în
românia mea
văd unduind viruşi stupizi pe ecran pe
linoleum
în păduri şi câmpii în computer în
tramvaiele goale
în ceaşca de cafea în rugina locomotivelor
din inerţie împinse la vale de vagoanele
goale
dimineaţa la prânz şi seara mă doare că
românia
se mişcă în jocul de gleznă al
continentului
cu privirea ei de animal rănit care se
târăşte mut
să-şi dea sfârşitul la uşa stăpânului
pe care atât de mult dedemult l-a iubit
de aceea eu cer ţigara din urmă şi în
lumina luceafărului
fumul creează efectul de tricolor
efectul placebo pentru dezamăgire
să las măcar adâncă şi mirositoare urmă de om
privind oblic spre nori
definitiv condamnat la românia mea
atât de aproape de dureroasa tragere pe roata istoriei
când urmează să i se presare pe răni sarea din fundul munţilor ei
iar lamentaţia e drog pentru prevenirea uitării
în războiul cu mine se-ntâmplă lucruri teribile noaptea
când sunt adâncit în românia mea care naufragiază
cu o pungă pe faţă în genunea zilei de mâine
şi casa mea se scufundă în fosa cea mai adâncă
trasă-n uitare de greutatea fabuloasei comori românia
caut înţelesuri nebănuite în această sinucidere
aşteptând fără teamă pe calea romanului
să se oprească inima mea
până să se consume lumina
din secţia de neurologie politică românia
Şi strivesc ţigara de adio
numai că îngerul meu păzitor deodată zice Nu
nu acum Nu N-ai să mori înainte să mărturiseşti tuturor
de ce rana din ochii tăi românia nu se mai vindecă
de ce rana de sub tâmpla ta românia nu se mai vindecă
de ce rana din dedesubtul adânc al inimii tale românia
sângerează mereu sânge de românia
Abonați-vă la:
Postări (Atom)