BATJOCURA EON

Azi, 29 decembrie 2014, la 8.30 s-a luat curentul. S-a mai oprit şi alte ori.  Era viscol. Iarna nu-i ca vara. Sunt empatic. S-a pus o cioară pe-o sârmă şi pac, iaca scurtcircuitul. Pot să înţeleg, dar ar trebui să ştiu când se rezolvă, că e luni, şi am treburi care, fără electricitate, mor în proiect.   La 9.00 sun la 0800800929. După 20 (douăzeci!!!) de minute în care am ascultat o muzică enervantă  întreruptă din minut în minut de vocea antipatică a uneia care-mi tot spunea să nu închid că voi fi preluat imediat de unul din operatori, mi-a răspuns o voce de mascul. Omul părea extrem de satisfăcut şi, cu greaţa unuia care e mare şef, mi-a comunicat că ar fi bine să am răbdare, că la ora 16.00 (!!!) voi avea curent – şi, deci, cădură, apă şi internet. Pe motiv că linia de înaltă tensiune a căzut. Dar se lucrează.  Bun, zic.

Pe la prânz, vecinul de alături mă sună să mă-ntrebe dacă am curent. Că pe partea de vizavi a străzii (Calea Romanului, în oraşul european Bacău), este. Dar şi pe partea asta este, până la jumătatea străzii. Ei, na. Aşa e iarna. Să avem răbdare.

 La 16.30, sun din nou la numărul nenorocit 0800... Tot cam după douăzeci de minute, când îmi dispăruse orice urmă de speranţă, răspunde o voce suavă care mă-ntreabă cum mă cheamă. Iac-aşa mă cheamă, da-n curând n- o să mă mai cheme în niciun fel, că am să îngheţ, că nu-mi daţi curent. Şi o să îngheţe şi instalaţia. Plus că am nevoie să dau niscai emailuri urgente. Domniţa zice că linia de înaltă tensiune n-a avut nici pe dracu, doar că un transformator s-a defectat şi va fi înlocuit până la ora 19.00. Carevasăzică, cretinelul plin de scârbă cu care vorbisem dimineaţă a făcut mişto de mine. Mi-a tras-o şi după aia a sorbit din cafea, şi a aşteptat alt telefon de alt abonat cretin ca mine care plăteşte facturile  şi salariul lui.

Între timp, se întunecă, pot să reflectez la factura de 300 lei pe ultimile două luni, mai mare cu 100 decât aia de anul trecut pe aceeaşi perioadă. Şi, bineînţeles, să umplu frigiderul EON cu carne. Sun vecinul, sun vecinii care stau, ca şi mine, în beznă. Şi ei bagă EON-ului tot felul de organe în gură.

 Doar că EON n-are gură să intre ceva în ea. EON are gură doar ca să ne sugă banii. Şi are angajaţi care să le-o tragă abonaţilor  tâmpiţi care-şi plătesc facturile.

EU ROMÂNIA

nu contează că scrie la pagina-ntîia că sunt pe primul loc

la toate testele pentru bătăliile lumii

pentru cucerirea frumoaselor femei şi a neantului

pentru creşterea celor mai puternici fii

sau la concursurile de inteligenţă şi îndemânare

realitatea e alta când prima pasăre îşi ia zborul

speriată de leneşa explozie a sângelui de românia

când frumoasele fete şi frumoşii bărbaţi

cei mai deştepţi şi mai puternici copii ai inimii mele

se duc aiurea ca şi când n-ar fi fost românia

şi ţara mea devine cu timpul ea însăşi glorios neant

mai ales noaptea când sunt adâncit în românia mea

văd unduind viruşi stupizi pe ecran pe linoleum

în păduri şi câmpii în computer în tramvaiele goale

în ceaşca de cafea în rugina locomotivelor

din inerţie împinse la vale de vagoanele goale

dimineaţa la prânz şi seara mă doare că românia

se mişcă în jocul de gleznă al continentului

cu privirea ei de animal rănit care se târăşte mut

să-şi dea sfârşitul la uşa stăpânului

pe care atât de mult dedemult l-a iubit

 

de aceea eu cer ţigara din urmă şi în lumina luceafărului

fumul creează efectul de tricolor

efectul placebo pentru dezamăgire

să las măcar adâncă şi mirositoare urmă de om

privind oblic spre nori

definitiv condamnat la românia mea

atât de aproape de dureroasa tragere pe roata istoriei

când urmează să i se presare pe răni sarea din fundul munţilor ei

iar lamentaţia e drog pentru prevenirea uitării

în războiul cu mine se-ntâmplă lucruri teribile noaptea

când sunt adâncit în românia mea care naufragiază

cu o pungă pe faţă în genunea zilei de mâine

şi casa mea se scufundă în fosa cea mai adâncă

trasă-n uitare de greutatea fabuloasei comori românia

 

 

caut înţelesuri nebănuite în această sinucidere

aşteptând fără teamă pe calea romanului

să se oprească inima mea

până să se consume lumina

din secţia de neurologie politică românia

Şi strivesc ţigara de adio

numai că îngerul meu păzitor deodată zice Nu

nu acum Nu N-ai să mori înainte să mărturiseşti tuturor

de ce rana din ochii tăi românia nu se mai vindecă

de ce rana de sub tâmpla ta românia nu se mai vindecă

de ce rana din dedesubtul adânc al inimii tale românia

sângerează mereu sânge de românia

SUNAŢI TROMPETELOR

 

dacă-l iei pe cel mai rău

pe cel mai Nesupus poet din România

pe cel care scrie cu î din i numele vântului

al pâinii al Cântului şi al câinelui

dacă-l iei pe acela

căruia nu-i pasă de Canoanele academiei române

dar care vede doar cap de lup pe Stindard

şi trup de dragon

cu giuvaiere-n loc de ochi şi coamă de Scrum

dacă-l iei pe Oricare dintre triştii nefericiţii poeţi

care-şi plâng naşterea în ţara cu cele mai frumoase Sfârşituri

şi-l dezbraci de verbe de adjective

de Toate părţile de vorbire

în faţa tuturor celorlalţi poeţi şi iubitorilor de literatură

şi-l schingiuieşti cât să-l treacă toate sudorile şi să Sângereze

îl legi şi-i zdrobeşti cu roata Degetele cu care tastează

împotriva legii

şi-i dai foc pe un Rug din manuscrisele lui Eretice

până pielea i se face pergament

îl sugrumi cu tandreţe

nu ca să-şi dea duhul

ci doar cât să simtă apropierea de Sine

ai să vezi

prin epiderma lui sfâşiată

că scrie întotdeauna numele României

cu â din a