Cândva ai să înțelegi că nu se scriu singure cuvintele
Că Fiecare vocală e un strigăt un semnal plăpând
de eternitate și de infinit
Eu sunt un sculptor atent la fulgerul delicat al furtunii
tu ești muzica de așteptare la 112
după un infarct fără doctor fără ambulanță
Te iubesc se așează pe vârful limbii
când nimeni n-are răbdare să vadă finalul
Un bouton d'amour care emite reverențe
Gleznelor tale fără limită
un lux tot mai scump la vedere pentru un lup turbat
cu două ținte perfect rotunde
inima ta și pink floyd cuibărit pentru mult timp
în amprenta urechii
cât te pot iubi dacă din graba de a trăi
uit să-ți scriu uneori numele cu diacritice
of cu un singur f
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu