Merge cum vezi în filme că merg roboții
tălpile sale percep Planeta ca pe o
plită fierbinte plină de Noduri
Nu mai zboară neobosite spre vreo iubire
Fără senzori de echilibru
Călcătura nu mai mângâie scoarța
cu tandrețea Firească
de pâine proaspătă Tălpile îi trimit în cortex
senzații de om care-a uitat
unde-a lăsat Bastonul gravat cu vorbe
de care se sprijinea să scornească Versuri nemuritoare
ca în poza originală
încă fumează iar versul anterior pare cam desuet
chiar acoperit de un Zâmbet ironic
dar trebuie
să-și repete mereu că Totul va fi bine
atent să nu cadă
a înflorit vișinul de la poarta lui E negreșit sărbătoare
și Anul acesta
Chiar dacă tălpile lui
percep planeta ca pe o
plită fierbinte plină de Noduri
Cris Maria
RăspundețiȘtergereTu , Firescule, Varan cu mirodenii în papilele vieții...am citit cea mai liniștită poezie a ta de până acum!
Râmâi în Har!
Nu vreau, dar mă obligă focurile de alarmă de pe dealuri care anunță ceva nedeslușit.
RăspundețiȘtergere