marți, februarie 27, 2024

zona de confort

 

 

eu trec

tu treci

pe ecran pixeli dansează fără identitate

o trecere pe lângă altă trecere

o tăcere pe lângă altă tăcere

o atingere pe lângă altă atingere

 

inimile noastre cu valve de diamant

purjează în artere un plus de

speranță

amorțită în arhivă acum douăzeci de ani

ca efect secundar al tristeții

 

orașul înțesat de poeți anonimi dar nervoși

se îndreaptă spre noaptea polară

unde nu te întreabă nimeni dacă sunt poeme

acele scântei sau ce sunt

scormonind după un vers ergonomic

potrivit cu lumea care înconjoară pervers

tot cosmosul unde nu mai există cuvinte virgine  

pe care nimeni niciodată nu le-a folosit să creeze

cea mai memorabilă cea mai melodioasă

cea mai plină de înțelesuri antologie de

lecții de dresaj un backup la fericirea aceea

care controlează uitarea la vârste înaintate

șterge  urma sărutului de adio

un amănunt în oglindă care dă cu minus

o rostogolire perpetuă

spre moarte

medicament bun la toate în fond

                     o trecere pe lângă altă trecere

o tăcere pe lângă altă tăcere

o atingere pe lângă altă atingere

miercuri, februarie 21, 2024

CORP STRĂIN IN SELFIE

 


 

După ce predai la editură

manuscrisul cu lecții despre Reinventarea iubirii

urmează

zile ca niște pisici fugite de-Acasă

Le cauți prin vecini le strigi te uiți în copaci

scormonești

Prin tufișuri semantice

Pui flaiere cu recompense în iatacuri

unde se-alintă modele de Damă

Îți țiuie acufene în creier nu sună niciun telefon

Fumul

îngălbenește sinonimele princeps rămase-n sertar

Poștașul nu vine oricât ai vrea un Semn de acces

Fie el interzis

După legile naturii

Într-un selfie de plictiseală apare

Un corp străin de poet Clandestin

în capcana cuvintelor

 

                                               pisicile se întorc când nu te aștepți

miorlăind Primitiv a iertare

deși unele lucruri ar trebui să rămână nerostite

în ultima zi de Păcat

o celulă a mea cu o celulă a ta redescoperă Noaptea

din care își ia zborul

o pasăre fără leziuni în Orbite

 

apoi va fi Liniște


luni, februarie 19, 2024

POETUL CARE CITEA CAMUS sau LUNGUL DRUM AL VIEȚII CĂTRE MOARTE

 

Cândva citea Camus ostentativ în parc

pe-o bancă sau în tren Oriunde în public

Fetele cochetele se întrebau cine-i Străinul

Acela are o carte din care citește oriunde

Sfidând un oraș întreg cu tăcerile lui

 

Cu vremea s-a făcut un poet de treabă

un poet de altfel șarmant Deștept cuceritor

                   se spăla pe mâini înainte să atingă tastatura

cu literele ei în Relief ca pe Nafură înghițea singurătatea

 și dac-ar fi vrut putea să joace

rolul unei Planete fără orbită

 

                   spre seară regreta că nu e capabil să scrie

                   decât Adevăruri

                   de pildă că toate femeile frumoase

                   de pe pământ se prefac în Libelule și

                   mor singure una câte una ca Toate iubirile

                   invariabil

 

dumnezeu zâmbea ironic (probabil un gând sprințar

de despărțire îl făcea să râdă) dar privit prin lunetă

în rictusul lui se citea un fermecător mugure cinic

despre viața din paradis

 

poetul de treabă citea la fel de expresiv camus

să vadă lumea că nu putea dormi de răul străinului

Care-și iubește propriile cuvinte

Ascunzându-și cicatricile în sine

 

dimineața a deschis ochii privindu-și destinul

nimeni nu știe de ce o libelulă mirosind a dulceață

intrase în dormitor ca un ecou de tinerețe

și-i citea manuscrisele nepublicate

pe monitoare 

 La tenereza la Joventu fluturau batiste cu pixeli

în depărtare

(aspecte ce vor rămâne neelucidate până-n ultima clipă)

 


acesta este

finalul  unui poem pe care omul obsedat de camus

Nu-l va termina

în această viață