se spălau trotuarele de sângele săptămânii
într-o sâmbătă oarbă la ora unsprezece n-ai să termini nimic niciodată
mi-a strigat mama din fața dezastrului
ursitoarele își strângeau fardurile de oprit blestemul
spre casele lor tencuite cu semnale de dragoste
sunt un rac care fuge pieziș în spatele liniei de start
știind că trofeul e o medalie de tinichea
într-o groapă sub rădăcinile zilei
trăiesc în aproape
în mai stai puțin
iubirile mele criptate sunt șantiere abandonate
cu schele ruginite înfipte în nori de vânzare
explozia îngheață la jumătatea fitilului
vai de sfârșitul liniștit de săptămână
doar moartea are puterea să pună punct începutului
pun o virgulă pe tarabă și mai schițez
un proiect de suptaviețuire
la zidul plângerii
