Nici n-ar trebui să mai fiu aici
în orașul care se surpă sub norii post-adevărului
descifrez în metastaza fragilă
inițialele tale în agenda cu femei adevărate
în asfințit dumnezeu deghizat
într-o insectă rară cu sinapse de oțel
caută un om
prin nimicul de pe tiktok
să-i savureze cu înghițituri mici ultimele cuvinte
până nu rămâne în pahar decât o picătură otrăvitoare
din inevitabilul
adio
bate mai rar
cordul meu încoronat cu stenturi de platină ieftină
poate poate
va urma ceva neîntâmplat
o adiere caldă în luna februarie
cam cum ai învățat pe de rost
ultimul meu volum din colecția de poezii ca pe un
dosar de insolvență existențială
tocmai când
leucocitele bolnave de cancer din carnea textului
transpirat speriat și plin de adolescență ratată
au supraviețuit hrănindu-se cu frunze din toamna trecută
te alint totuși
insectă inoxidabilă cu mandibulă de vanadiu
când adori să savurezi rugina nopților mele
fără algoritmi
așa cum eu te amor
în cioburi de toată frumusețea
Când s-au împlinit cei peste 70 de ani
de acnee
de adolescență ratată
de tinerețe ratată
de bătrânețe ratată
de moarte ratată
întretăiați de pauze publicitare
cu portocali în floare și dobândă preferențială
cu panouri solare
și
porumb la conservă cultivat de tolteci
la preț promoțional
Am pus în memorie Numărul tău frumos
m-am culcat decis să te sun
Cândva
m-am trezit și iar m-am decis să te sun
Cândva
după prânz m-am decis din nou să te sun
Cândva
spre seară mi-am zis că nu se mai poate
și m-am decis finalmente să te sun
Cândva
dar noaptea
ah noaptea
am adormit așa cum sunt decis să te sun
Cândva
Cum aș putea șterge din memorie
minunatul tău număr
de pe WhatsApp
?
