realitatea e asta așa cum eu sunt eu
și nu inventez retragerea dintre lucruri și vieți
nu știu să mă mint la trup și la suflet
ei draga mea
nu te umilesc dacă te sărut
te înalț geometric în centrul galaxiei
cum făceam când erai prea aproape ca să mă auzi
sunt mai ironic decât la vârsta aceea
care mi-a trecut
și voi fi la fel de ironic și voi râde strident
în intersecție
până când
o să ies din umbra mea
îmi stă viitorul în față
semnalizează direcția și se strâmbă la mine
face semne obscene cu degetul mijlociu
și clipește din ochiul stâng
hai vii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu