vineri, mai 30, 2025
marți, mai 27, 2025
COMUNICAREA CU NEPOTUL MEU
I-am trimis pe WhatsApp unicului meu nepot, aflat la studii în clasa a noua și foarte
pasionat de aeronautică, următoarea știre culeasă recent de pe internet:
O companie aerospațială chineză, Lingkong Tianxing, dezvoltă un avion cu reacție
Mach 16 numit Yunxing, capabil să străbată circumferința globului pământesc în mai
puțin de șapte ore. Avionul ar putea călători de la Londra la New York în 90 de minute
la viteza de 3.000 de km/h.
După un test de zbor de succes în octombrie, sunt planificate noi teste de motoare
pentru noiembrie, cu scopul de a reînvia zborurile cu pasageri de la
pensionarea supersonicului Concorde, în 2003.
Am fost surprins să-i citesc reacția, în stilul frust, fără diacritice, la modă printre
adolescenții grăbiți și nonconformiști de azi: Nu cred sincer ca o sa se intample.
Asta m-a durut.
Când eram adolescent, nu eram deloc sceptic. Nici nu știam cei aia. Dar visam, visam și noaptea că zburam, visam și ziua că mă scufund în Groapa Marianelor și înot la unșpe mii de metri adâncime. Construisem un aparat de radio cu galenă, arcuri cu săgeți, avioane cu elice de lemn, și cîte și mai câte, dar și mâncam pe pâine povestirle SF imaginate de Jules Verne, Isaac Asimov sau H.G. Wells...Submarine, farfurii zburătoare, mașini cu o mie de kilometri la oră, rachete cu viteza luminii, telepatie, păsări vorbitoare, invizibilitate, roboți, drăcovenii care mai de care mai imposibile îmi populau imaginația. Și un nu știu ce mă făcea să sper că toate astea vor deveni aievea, c-or să-mi facă viața mai ușoară, mai frumoasă, mai bună, cândva...
I-am trimis scumpului, unicului, unicului frumosului și deșteptului meu nepot un răspuns care, nădăjduiesc să-i trezească un optimism temperat:
Tot ce NU credeam când eram ca tine c-o să se-ntâmple, s-a întâmplat: televizorul color, computerul, internetul, omul în cosmos, orașele plutitoare, autostrăzile, telefonul mobil, decolarea verticală, traducerea instant, laserul, roboții, ingineria genetică, energia solară, jocurile video și enorm de multe alte minunății despre care citeam în cărțile științifico-fantastice când aveam vârsta ta.
La toate astea visam și mă gândeam exact ca tine că nu vor fi niciodată. Și uite că acum sunt reale, sunt chestii foarte normale de care ne folosim în mod curent. Ei bine, află că minunile astea au apărut în timpul vieții mele, în ultimii 70 de ani. Tu poți să visezi la medicamentul contra cancerului, la racheta cu viteza luminii, la viața fără de moarte, la cucerirea cosmosului de către om, la călătoria în timp, și la tot ce-ți mai trece prin cap.
Chiar aș fi extrem de curios ce ți-ar plăcea să se mai inventeze (sau chiar tu să creezi) ce crezi că ar fi util pentru tine și pentru cei (cele) pe care-i iubești, de ce nu?)
Mintea umană este cea mai fabuloasă, neobosită, grozavă mașinărie din tot universul în care te-ai născut. Nu trebuie decât să gândești. Nici măcar NU DOARE!
Încă mai aștept replica lui inteligentă.
EXCELENȚA SPIRITULUI CRITIC
La Teatrul Național Marin Sorescu din Craiova a avut loc GALA UNITER care a omagiat excelența oamenilor de teatru. Prietena noastră CARMEN MIHALACHE a obținut elogiosul premiu de excelență pentru întreaga sa activitate de critic și istoric teatral.
Draga noastră Carmen,
Cu această recunoaștere, Senatul UNITER și toată suflarea teatrală românească recunoaște valoarea spiritului unui om care a știut mereu să exprime esențele fine ale interpretării scenice, să vadă, să simtă și să dezvăluie tainele artei teatrale, cu sufletul treaz și mintea limpede, neatinsă de valuri sau mode.
Ai fost martorul fidel, tăcut și exigent al celei mai subtile respirații estetice din lumina relectoarelor, ești, pentru artiști, sprijin, provocare și oglindă uneori blândă, alteori tăios de sinceră – dar întotdeauna dreaptă. Critica ta a avut mereu o inimă: nu a fost doar analiză a valorilor emoționale, ci și iubire pentru scenă, pentru cuvânt, pentru adevăr.
Tu ai văzut mereu Teatrul nu ca spectacol, ci ca formă de viață și, tocmai de aceea, acest premiu nu este doar un gest oficial, ci și o caldă și sinceră îmbrățișare din partea breslei.
Îți mulțumim pentru că ai fost și ești acolo, veghetor discret, dar esențial, pentru eleganța cu care ai pus ordine în emoții și ai dat sens entuziasmului și aplauzelor publicului.
Acest Premiu de Excelență e doar o mică parte din cât meriți.
Îți urez să rămâi mereu aproape de scenă. Cu tine, teatrul e mai limpede și mai adevărat.
Și, cum ai spus adesea despre alții, acum îți spun și eu: ai fost acolo și ai făcut diferența.
Maxime felicitări!
Gala
Premiilor UNITER, a 33-a ediție. Evenimentul de acordare a celor mai
importante distincții ale teatrului românesc va avea loc luni, 26 mai
2025, la Sala „Amza Pellea” a Teatrului Național „Marin Sorescu”
Craiova. - https://www.uniter.ro/?lang=en
sâmbătă, mai 17, 2025
Mi-a apărut viața din ceață
M-am născut pe lângă malul stâng al râului Trotuș., la umbra muntelui Goanța. Am pescuit mrene și craiești cu borcanul cu mămăligă, am învățat să înot în apa limpede și a naibii de rece. A naibii de rece. Pe nisipul Trotușului, am învățat să joc șah, să fumez și să mă bat cu soarta de la uriașul mut Castravete din Lăloaia, comandant de cete de urși. Acolo mi-am trăit și primele iubiri și tot acolo vărul Vică Paisa mă antrena să devin cel mai mare portar cu ochelari din istorie. Doar că asta nu s-a întâmplat.
Un interviu de care uitasem
https://jurnalul.ro/special-jurnalul/succes-si-balauri-cu-multe-capete-130284.html?utm_source=chatgpt.com
https://jurnalul.ro/special-jurnalul/succes-si-balauri-cu-multe-capete-130284.html?utm_source=chatgpt.com
vineri, mai 02, 2025
PESIMIST FĂRĂ VOIE
Dacă n-aș ști cum te cheamă și ce-ți place la val mănescu
Te-aș căuta pe google pân-aș găsi data ta de naștere
Care musai trebuie să fie noiembrie 11
cea mai ghinionistă zi din secolul luminilor
să-ți trimit niscai petale de trandafir pentru dulceață
când va veni sincopa aceea catastrofală de curent
Care să blocheze lumea în metrouri lifturi sau pur și simplu la semafoare
pe mine în traversare pe zebră cu ochii la fereastra redacției de știri
De la etajul 9 să-ți văd măcar umbra numelui
Și s-o citesc de o sută de ori până o învăț pe de rost
Ca pe imnul de stat
Nu e cazul să-mi pierd vremea răscolind internetul
Cu browserele și inteligențele lui artificiale
ca să aflu cine îmi ești cine îmi mai ești
Oricum știu ca ai un nume glorios și-ți place să fii în centrul atenției
De aceea porți pantofi cu tocuri de zece
Să te-auzi de departe când pășești provocator cu tălpițele tale
Pe holul principal al televiziunii
Fără să-ți pese că declanșezi un
atac cibernetic fatal în toate computerele din rețea
pe care ți-ai cultivat abilitatea să uiți digital
Că știu să vorbesc
Abonați-vă la:
Postări (Atom)