eu trec
tu treci
pe ecran pixeli dansează fără identitate
o trecere pe lângă altă trecere
o tăcere pe lângă altă tăcere
o atingere pe lângă altă atingere
inimile noastre cu valve de diamant
purjează în artere un plus de
speranță
amorțită în arhivă acum douăzeci de ani
ca efect secundar al tristeții
orașul înțesat de poeți anonimi dar nervoși
se îndreaptă spre noaptea polară
unde nu te întreabă nimeni dacă sunt poeme
acele scântei sau ce sunt
scormonind după un vers ergonomic
potrivit cu lumea care înconjoară pervers
tot cosmosul unde nu mai există cuvinte virgine
pe care nimeni niciodată nu le-a folosit să creeze
cea mai memorabilă cea mai melodioasă
cea mai plină de înțelesuri antologie de
lecții de dresaj un backup la fericirea aceea
care controlează uitarea la vârste înaintate
șterge urma sărutului de adio
un amănunt în oglindă care dă cu minus
o rostogolire perpetuă
spre moarte
medicament bun la toate în fond
o trecere pe lângă altă trecere
o tăcere pe lângă altă tăcere
o atingere pe lângă altă atingere
