Să
chiui tu cum vrei a
victorie prin
viscerele mele
să
te joci de-a v-aţi ascunselea când după auricul când după
ventricul
să
înoţi în bulbul meu rahidian şi să-mi arunci
ca
pe-o minge de oină somnul până dincolo de linia de ochire
nu
mă-ntreba de ce nu-s în stare să ţin lumea în echilibru
am
mai vorbit despre asta
gata
cu detenta numelui tău atât de frumos în coardele mele vocale
ieşi-mi
din epiglotă eşti doar un fum ce-mi tulbură bioritmul
jugulara
mea nu mai e
linia ta de
sosire
iar
sângele meu nu-i bazinul tău de antrenament
coastele
mele muzicale nu-s jaloane pentru slalomul tău uriaş
şi-ţi
repet
m-am
speriat
și-am
fost trist
și al naibii
de singur
şi
furios pe
tinereţea ta
și când
m-am înfuriat
am tăiat cu
flexul
trambulina
de pe care te aruncai în golul meu interior
riscând
libertatea
nu
mai vreau fiu trupul tău să-mi escaladezi când ai chef
circumvoluţiunile
tulburându-mi metabolismul cu fâlfâitul penelor tale
în
zori când ai aripa odihnită aşa că nu te mai zbengui pe lângă
tiroida
mea pofticioasă
nu
mai sări mimând voluptatea
pe
pubisul meu păcătos ca pe vremuri când eram tânăr
şi
nu ştiam să regret că sunt vacanţa de vară pe care-o visai
de
parcă ţi-ai
fi dorit moartea mea