PROBA DE SÂNGE

IADUL DE PROBĂ

Acum intrăm fără exagerată viteză

În pluvialul distopicul oraş bacău

Unde nimeni nu primeşte nimic pentru binele făcut

Iar răul e răsplătit cu binecuvântată uitare

Locul unde poţi fi putred de bogat şi de singur

Dar şi pur şi simplu putred de singur

În cimitirele lui bacovia

Oraşul alcătuit din multe sate

Pe verticală

şi ţăranii n-au nevoie de adevăr

Când te-aştepţi mai puţin începe să plouă

Ca pe vremuri ce vremuri

Şi fiecare trăieşte în propria lui ogradă

Crescându-şi realitatea cum îi place

Ca pe o turmă blîndă de oi

Hrănită cu iluzii la pachet

Dar cum ploaia nu e o chestiune de viaţă şi de moarte

Prin grija onor primăriei

Ici-colo flutură câte-un tricolor zdrenţuit

Ca şi cum nu s-ar şti că

Speranţa

Nu-i decât un câine sălbatic care atât de frumos

Te muşcă de inimă

Purgatoriu în care poezia se scrie singură

Pe uşile ascensoarelor

când nu mai e nimic de făcut

Păcatul personal devine păcat colectiv

Peste satele suprapuse e Linişte în exces

Nimeni nu se trezeşte dimineaţa

Doar apusul ce va veni

acoperă recitalul ironic

De care-avem parte în fiecare zi

În oricare cartier te-ai afla

poţi admira globalismul romantic

Lacrima vine la întâlnire

Ca un câine credincios

la orice oră din zi sau din noapte

pâlpâind

Ca becul de neon al ultimei iubiri

o vreme

Nici nu-i nevoie să-i dai telefon

Simte că ai nevoie de ea

După nivelul nodului din gât

lacrima e acolo amară fierbinte

Şi te acoperă cu lacul ei protector

Cu toate astea nu te poţi abţine

Să ieşi în uşa bordeiului când începe să plouă

Şi să trimiţi un emoticon cu zâmbet

De teamă să nu faci o impresie greşită

E un oraş şmecher

Aici este locul mirării

Aici voi fi fericit