ALTĂDATĂ

Altădată pe când sufletul era singura monedă de schimb

Care mai valora ceva în gaura asta

Ţi-aş fi spus adevărul în faţă:

Motivul pentru care te sărutam atunci era

Răspunsul la întrebarea de ce mă săruţi

Eu te iubeam tot cu subînţeles printre gene

Murind puţin câte puţin

Sufocat de acidul grămezii de hormoni nucleari

Dar vremurile uceniciei au trecut

Lupul a muşcat noaptea din lup sfâşiindu-se

Ţi-aminteşti cămaşa cu manşete existenţiale

Din care-ai tăiat fâşii şi-ai împletit frânghii

De legat jurăminte sălbatice

Când tălpile tale foşneau pe mochetă

În frumuseţea aceea de haos 

Doamne ce bucurie tristă era iubirea ta

Ca un drapel zdrenţuit de vânturi şi ploi

de la capul bunei speranţe

Mai sus paralel

ceasul meu biologic se zbătea într-o baltă de sânge

Cerşind îndurare şi chiar aşa în urletul fiarei

Am dus în laţ lupul din mine şi l-am priponit

De cabana vânătorului

Să-i facă el felul dacă eu n-am permis

Să ucid animale