DAN PERȘA A SCRIS CE CREDE:
Dacă avem ceva în Bacău apoi avem poeți. Aici ne mândrim cu magistrul Ovidiu Genaru, care e din Bacău și mai departe național și mai departe... Și chiar dacă e de-al Buhuș-ului, Ioan Tudor Iovian este tot de al nostru... și mai departe. Cristina Ştefan , care este și o excelentă prozatoare, iar generații de poeți îi sunt datoare, ca și noi cei din Filială, pentru că face atâtea pentru binele celorlalți. Mai rar așa om, atâta generozitate. Pe Dan Petrușcă cum l aș putea uita și spiritul său de trubadur care ne încântă cu balade? Totuși, din câte am observat, nu mizează pe poezie, ci miza lui este să arate că excelează în toate domeniile literare. Ce să spun? Știu că voi omite pe mulți, din cauza memoriei mele deficitare cu numele, dar un nume e foarte clar, nu-l uit nici chiar eu: Violeta Savu . Atena Ivanovici , Mioara Băluță , Mirela Bălan, Mihaela Băbuşanu ... Uite ce gafă era să fac, să nu-l pomenesc pe Victor Munteanu, un poet de mare tumult sufletesc. Și mulți alții, le știu chipul dar nu îmi vine numele în cap. Păi și oare de ce l-am lăsat la urmă pe Val Mănescu ? Pentru că are un loc special în sensibilitatea mea poetică. Iată un poem de al lui în premieră absolută. Atât de absolută încât zice că nici nu l a scris încă ci abia urmează să l scrie. Totul a pornit de la mașini, că tot ce știu despre ele îmi amintesc din copilărie: delcou. Dar până la urmă aici e vorba de altceva.
Fiindcă veni vorba: MOTOR CU ARDERE INTERNĂ
N-am nevoie de delco pentru iubirea mea să mă insinuez în infinit.
Am scânteie de la numele tău
La fiecare pornire
DÉLCO s. n. cap distribuitor de curent electric la motoarele cu electroaprindere. (< fr. delco)
oare ți-ar fi de folos să mă las de poezie tocmai acum de crăciun la ce mi-ar mai trebui costumul de urs îndrăgostit în ziurel de ziuă peste masca de satir hohotind dacă nici gerul nu pătrunde în sărbătoarea nașterii domnului paralizat cum sunt de whatsapuri memorialistice cu lumina perlei vii din scoica ta umedă și rușinoasă ascunsă în părul aspru din barba mea și cu urma pașilor tăi de sălbăticiune neîmblânzită pe trotuarele bacăului în drumul spre biblioteca județului cu toate cărțile mele în portbagajul somptuosului tău hyundai tucson de douăjdeani ce-mi lasă cicatrici în memorie pentru toată viața pe datorie niciodată tristețea departelui meu n-a fost îndeajuns să acopere debitul care-mi aruncă iubirea în faliment la închisoarea datornicilor și de dincolo de gratii aud fumul ultimei țigări șuierând din tine ca un orgasm cosmic ei draga mea sunt mai ironic decât eram la vârsta aceea care nu mi-a trecut
