VIZIUNE REGIZORALĂ

 

Am un rol cu text simplu

fără impostații fără virgule sau dureri

joc o absență-n pădurea de vorbe înconjurat

de o haită de lupi flămânzi care nu mă cunosc

dincolo de pleoape e zâmbetul tău dar

nu mai am timp să mă mir de toate minunile lumii

 

am în program repetiția la scena finalului

în costume însăilate fără lumini și decoruri

fără sufleur îți ascult respirația

însemnez cu o linie frântă pe text un zero pătrat

o idee fugară fără înțeles despre cum să exprim scena goală

dacă am parte doar de un rol mic cât o privire piezișă

ca și când al pacino și-ar aprinde țigara

cu un gând de mult mai departe de el

un diamant măsluit care seamănă cu lacrima ta de adio 

 

pune telefonul sub pernă te sun eu mâine

culcă-te ești obosită

acum e momentul să fiu lovit de noroc

VERSUL N-A SALVAT PE NIMENI

 

Scrii cu speranța că vei scoate națiunea  din întuneric pe criterii umanitare

poate că ești bogat fără să știi dar de ce să extragi lumina pe jumătate dintr-un întuneric în care rechinii se simt ca acasă?

Ai aruncat scrisori în oceanul secătuit de algoritmi. Nimeni n-a răspuns.  

Mesajul din sticlă nici măcar pe tine nu te-a ținut în viață supraviețuitorule dar ai continuat să scrii îndârjit
cum ai da din mâini în aer
doar ca să nu te scufunzi prea repede în marasmul care te înghite oricum

dacă întunericul începe să te ardă în coșul pieptului

și asta nu e salvare (simt așadar știu)

e doar un alt fel de a înota zadarnic

când dorința devine pericol
  pentru ceea ce e adevărat și frumos cu un adio șoptit în furtună

CE MAI FACI TU CARE ERAI EU

ce să fac ce să fac eu mai scriu așa din oboseală mă concentrez pe silențios să dau o nouă șansă cuvintelor aiurea deși nu se mai uită nimeni cum absoarbe vortexul istoriei literare nopțile unui geniu stilul de viață tristețile poeților mici și mijlocii creierii și  păcatele altor milioane de poeți ce salivează la gloria antumă și postumă de la posteritate și solicită laude și subvenții persuasive comisiei europene pentru balade postmoderniste în timp ce lumea petrece natural la zilele orașului dintr-un haos într-altul fără dureri fără patimi poezia s-a mutat în meme și reclame grăbind vindecarea sindromului tragic uneori când e liniște aud din interiorul unei virgule melancolia  vremurilor când eu eram tu dar poetului damnat mai nou poreclit creator digital cu miocardul înfierbântat (care constată creșterea inflației la singurătate în acest mediu rebarbativ) nu i-ar strica puțină ordine în sentimentele negative amestecate de-a valma cu dragostea aceasta-i întrebarea

 

(Din volumul în pregătire TOTUL SAU NIMIC) 

 

urma galbenă de mămăligă

 

( din volumul aflat în lucru totul sau nimic în care reitinerez  întâmplări sculptate în mine cu 36 de ani în urmă)

 

 

am păstrat în carne ecoul unei rafale care venea

din spatele zidului inter-continental

unde umbrele noastre jucau revoluții imaginare

cu secere și ciocane însiropate în ode de preaslăvire

norocul nostru e că românia nu duce lipsă de români

 

un copil român desena cu creta un soare neterminat

viitorul posibil

cu  urme de mămăligă neexplodată

n-aveai cum să mă ai

                                dulce șansă virgină