 |
| Volo şi eu în spectacol pe scena Teatrului Municipal Bacovia |
DOMNUL A
Lui Constantin Volodea Amâiei
Oraşul devine foarte tăcut când domnul A
se plimbă pe străzile lui
o reculegere apasă inert pe acoperişuri
pe blocurile izolate termic ca un nămete apocaliptic
ciorile îşi sugrumă croncănitul isteric
iar copiii-ncetează brusc hărmălaia
timpul încremeneşte cu un genunchi îndoit
pe trotuarele lumii
într-un proiect neterminat din lipsă de diamante
avioane plutesc cât pot ele de sus
şi dacă n-ar lăsa urma aceea
ca dâra pe calc a unui rotring alb
ai zice că s-a instituit interdicţie la zbor
cam asta e atmosfera la noi
când domnul A iese din blocul lui
cu praful de stele sclipindu-i pe mâini
şi face un semn aproape imperceptibil
spre un geam termopan de vizavi
prevăzut cândva cu doi ochi albaştri
apoi pleacă la o mică şuetă cu balcoanele
grădinile şi scuarurile din municipiu
ce urmează să sară de pe planşeta lui
direct în mijlocul vieţii cu teribile dimensiuni
cetăţenii nici nu-l salută nu-i tulbură actul creaţiei
îl privesc strecurându-se printre axele iubirilor lui secrete
cu privirea aţintită-ntr-un punct spre niciunde
căutând perfecţiunea unghiului drept
în lumea românească
încă jenat de catapeteasma ei strâmbă
unde proporţia de diamant
ar face oraşul compatibil cu visele noastre
cei care au privilegiul să-l vadă
doar îşi şoptesc între ei
lăsaţi-l într-ale lui când se plimbă
e de-al nostru e Domnul A singurul
care ştie măsura vremurilor în spaţiul orizontal
domnul A cunoaşte toate secretele urbei
pe unde curg apele subterane ale dragostei
temperatura granitului de care ne lipim tălpile vara
spirala inversată a timpului
reflexia ritmată a lunii în ferestre
pulsul inimilor
respiraţia plantelor şi animalelor
inteligenţa unui sărut cu multe etaje
totul în echilibru stabil şi durabil
când păşeşte încovoiat sub poveri nevăzute
Domnul A este mereu năpădit de volute şi muchii
şi pentru că de la el începe totul
i s-a spus Domnul A
într-un contract cu natura
domnul A
se frământă cum să aşeze mai bine liniile
aleilor pentru îndrăgostiţi
şi calculează raza anilor
atent la cercurile din tulpina arborilor abia răsăriţi prietenos
în alveolele de pe marginea străzii
pe diagonalele urbei
de aceea un prost nu poate juca rolul Domnului A
chiar dacă ştie şi el pe de rost ce înseamnă
taxe mizerie conducători idioţi isteria mult prea fericiţilor
slujba televizorul cât un perete
doamnele-ajută
familia impozitul pe maşină fatalitatea românilor
şi defectele lor
factura la gaze amanta care-l înşală
România frunzei şi România oaie
sănătatea colesterolul dentistul mâncarea cu euri
corupţia
gropile din şosea purcelul carpatin serbările primăriei
poeţii cu prea multe cărţi
stresul traversării oraşului prin mocirla politicii
deşi trăieşte aidoma Domnului A
în ţara care nu face niciun centimetru de autostradă
din cauza unei familii de lilieci,
un prost
nu poate fi arhitect
