ANUL 2000 ȘI CEVA
Cerul era relaxat
Mirosea ca fluturii toamna
Drăgostindu-se în stomac
vestind un avort planetar dintr-o iubire
rătăcită în memorie
Dar oamenii nu aflaseră despre terapia cu fluturi
Am atins cerul cu pumnul
După câștigul nopții vine pierderea următoarelor zile
câte-or mai fi
Și s-a auzit un oftat sfâșietor
o alunecare în neant
m-a durut upercutul acela prin telefon
tonul strident în dezacord cu sărutul meu
tandru
cerul era relaxat
tot mai aproape de mâine
lângă un război cu amintirea ta
din care puteam face o bombă
cum erai îmbrăcată în cămașa mea
privind prin fereastră ironic explozia
tăcerilor mele
am atins cerul cu mâna
să te găsesc printre majuscule triste
eram doar un fum care învăța să
plutească la picioarele tale
doar să mă lași să-ți țin de urât și de frumos
Leahu Constantin
RăspundețiȘtergereAcum,din Munții Cernei.Am citit poezia,eu bacauanul cu iubiri pierdute prin parcurile orașului natal.Imi vine sa rup bucăți din cer,din munți,sa caut prin zăpadă,sa gasesc poezia uitată de acasa.Mai stau de vorba cu prietenul Dan Petrusca si simt aroma cafelei in iarna, băută la Orient,in centru,dreasa cu un paharel de rom Jamaica.Simt mirosul braseriei,unde intram cu bocancii înghețați.Sporovaiala de la mese,placinta casei cu branza si berea din halba.18 ani,prima mea ieșire la restaurant cu prietenul meu Ionel:
-Auzi,sa mai vorbești cu Dan,sa ne scoată si pe noi,sa intrăm in randul barbatilor,sa bem si noi ceva!