luni, decembrie 29, 2014

BATJOCURA EON

Azi, 29 decembrie 2014, la 8.30 s-a luat curentul. S-a mai oprit şi alte ori.  Era viscol. Iarna nu-i ca vara. Sunt empatic. S-a pus o cioară pe-o sârmă şi pac, iaca scurtcircuitul. Pot să înţeleg, dar ar trebui să ştiu când se rezolvă, că e luni, şi am treburi care, fără electricitate, mor în proiect.   La 9.00 sun la 0800800929. După 20 (douăzeci!!!) de minute în care am ascultat o muzică enervantă  întreruptă din minut în minut de vocea antipatică a uneia care-mi tot spunea să nu închid că voi fi preluat imediat de unul din operatori, mi-a răspuns o voce de mascul. Omul părea extrem de satisfăcut şi, cu greaţa unuia care e mare şef, mi-a comunicat că ar fi bine să am răbdare, că la ora 16.00 (!!!) voi avea curent – şi, deci, cădură, apă şi internet. Pe motiv că linia de înaltă tensiune a căzut. Dar se lucrează.  Bun, zic.
Pe la prânz, vecinul de alături mă sună să mă-ntrebe dacă am curent. Că pe partea de vizavi a străzii (Calea Romanului, în oraşul european Bacău), este. Dar şi pe partea asta este, până la jumătatea străzii. Ei, na. Aşa e iarna. Să avem răbdare.
 La 16.30, sun din nou la numărul nenorocit 0800... Tot cam după douăzeci de minute, când îmi dispăruse orice urmă de speranţă, răspunde o voce suavă care mă-ntreabă cum mă cheamă. Iac-aşa mă cheamă, da-n curând n- o să mă mai cheme în niciun fel, că am să îngheţ, că nu-mi daţi curent. Şi o să îngheţe şi instalaţia. Plus că am nevoie să dau niscai emailuri urgente. Domniţa zice că linia de înaltă tensiune n-a avut nici pe dracu, doar că un transformator s-a defectat şi va fi înlocuit până la ora 19.00. Carevasăzică, cretinelul plin de scârbă cu care vorbisem dimineaţă a făcut mişto de mine. Mi-a tras-o şi după aia a sorbit din cafea, şi a aşteptat alt telefon de alt abonat cretin ca mine care plăteşte facturile  şi salariul lui.
Între timp, se întunecă, pot să reflectez la factura de 300 lei pe ultimile două luni, mai mare cu 100 decât aia de anul trecut pe aceeaşi perioadă. Şi, bineînţeles, să umplu frigiderul EON cu carne. Sun vecinul, sun vecinii care stau, ca şi mine, în beznă. Şi ei bagă EON-ului tot felul de organe în gură.
 Doar că EON n-are gură să intre ceva în ea. EON are gură doar ca să ne sugă banii. Şi are angajaţi care să le-o tragă abonaţilor  tâmpiţi care-şi plătesc facturile.

luni, decembrie 01, 2014

EU ROMÂNIA


nu contează că scrie la pagina-ntîia că sunt pe primul loc
la toate testele pentru bătăliile lumii
pentru cucerirea frumoaselor femei şi a neantului
pentru creşterea celor mai puternici fii
sau la concursurile de inteligenţă şi îndemânare
realitatea e alta când prima pasăre îşi ia zborul
speriată de leneşa explozie a sângelui de românia
când frumoasele fete şi frumoşii bărbaţi
cei mai deştepţi şi mai puternici copii ai inimii mele
se duc aiurea ca şi când n-ar fi fost românia
şi ţara mea devine cu timpul ea însăşi glorios neant

mai ales noaptea când sunt adâncit în românia mea
văd unduind viruşi stupizi pe ecran pe linoleum
în păduri şi câmpii în computer în tramvaiele goale
în ceaşca de cafea în rugina locomotivelor
din inerţie împinse la vale de vagoanele goale

dimineaţa la prânz şi seara mă doare că românia
se mişcă în jocul de gleznă al continentului
cu privirea ei de animal rănit care se târăşte mut
să-şi dea sfârşitul la uşa stăpânului
pe care atât de mult dedemult l-a iubit
 
de aceea eu cer ţigara din urmă şi în lumina luceafărului
fumul creează efectul de tricolor
efectul placebo pentru dezamăgire

să las măcar adâncă şi mirositoare urmă de om
privind oblic spre nori
definitiv condamnat la românia mea
atât de aproape de dureroasa tragere pe roata istoriei
când urmează să i se presare pe răni sarea din fundul munţilor ei
iar lamentaţia e drog pentru prevenirea uitării

în războiul cu mine se-ntâmplă lucruri teribile noaptea
când sunt adâncit în românia mea care naufragiază
cu o pungă pe faţă în genunea zilei de mâine
şi casa mea se scufundă în fosa cea mai adâncă
trasă-n uitare de greutatea fabuloasei comori românia
 
 
caut înţelesuri nebănuite în această sinucidere
aşteptând fără teamă pe calea romanului
să se oprească inima mea
până să se consume lumina
din secţia de neurologie politică românia
Şi strivesc ţigara de adio

numai că îngerul meu păzitor deodată zice Nu
nu acum Nu N-ai să mori înainte să mărturiseşti tuturor
de ce rana din ochii tăi românia nu se mai vindecă
de ce rana de sub tâmpla ta românia nu se mai vindecă
de ce rana din dedesubtul adânc al inimii tale românia

sângerează mereu sânge de românia

SUNAŢI TROMPETELOR


 
dacă-l iei pe cel mai rău
pe cel mai Nesupus poet din România
pe cel care scrie cu î din i numele vântului
al pâinii al Cântului şi al câinelui
dacă-l iei pe acela
căruia nu-i pasă de Canoanele academiei române
dar care vede doar cap de lup pe Stindard
şi trup de dragon
cu giuvaiere-n loc de ochi şi coamă de Scrum

dacă-l iei pe Oricare dintre triştii nefericiţii poeţi
care-şi plâng naşterea în ţara cu cele mai frumoase Sfârşituri
şi-l dezbraci de verbe de adjective
de Toate părţile de vorbire
în faţa tuturor celorlalţi poeţi şi iubitorilor de literatură
şi-l schingiuieşti cât să-l treacă toate sudorile şi să Sângereze
îl legi şi-i zdrobeşti cu roata Degetele cu care tastează
împotriva legii
şi-i dai foc pe un Rug din manuscrisele lui Eretice
până pielea i se face pergament


îl sugrumi cu tandreţe

nu ca să-şi dea duhul
ci doar cât să simtă apropierea de Sine

ai să vezi
prin epiderma lui sfâşiată
că scrie întotdeauna numele României

cu â din a