Deviza “Nimeni nu scapă de DADA”, sub care s-au desfăşurat manifestările culturale de la
Moineşti, prilejuite de aniversarea a 100 de ani de la inventarea dadaismului,
este expresia aleasă să sublinieze impactul mişcării întemeiate la Zurich de Tristan Tzara
alături de Hans Arp şi Hugo Ball, prin care tânărul nonconformist român a întemeiat, în 1916,
mişcarea care va răsturna definitiv supunerea formală în artă, la Cabaretul Voltaire.
În spaţiul deloc convenţional al acestuia, avea să se desfășoare ceea ce s-a numit “dadaism”,
cea mai importantă mișcare de avangardă din epoca modernă a Europei.
Cel puţin lăudabilă, dacă nu excepţională, este ambiţia municipalităţii moineştene
de a-şi asuma sarcina să adune sub auspiciile curentului avangardist, într-o a cincea ediţie,
o sumă de creatori de artă şi de oameni de cultură care să ilustreze şi să construiască
noi teorii privitoare la greutatea moştenirii cu care Tristan Tzara, fiu al localităţii, şi-a înzestrat concitatidinii, şi să construiască din asta un brand incontestabil.
În cele trei zile ale manifestării - 14, 15 şi 16 aprilie 2016 - organizatorii au invitat publicul
la un adevărat maraton de evenimente culturale care au avut drept protagonişti o serie
de artişti plasticieni, actori, elevi, regizori şi scriitori, într-un program complex de expuneri,
spectacole, şi vernisaje, desfăşurate sub semnul marii revoluţii DADA.
Aproape ploua peste dealurile Osoiu şi Măgura (care încă mustesc de petrol), peste
Parcul cu pini, peste esplanada din centrul oraşului bordurată elegant cu marmură
şi peste piaţa civică populată cu foarfeci şi şerpi de cuvinte colorate,
şi peste piaţa civică populată cu foarfeci şi şerpi de cuvinte colorate,
când prodigiosul artist vizual, ieşeanul Dragoş Pătraşcu, şi-a etalat la moderna Bibliotecă a oraşului o fabuloasă expoziţie,
 |
| Dragoş Pătraşcu şi dadaismul |
magice pe care autorul le atribuie, într-o vervă scânteietoare, instrumentelor muzicale
în combinaţie plastică cu obiecte comune, ready-made. Corporalitatea lor creează un univers
 |
| Opere de Dragoş Pătraşcu |
în prezenţa inimosului primar de Moineşti, Viorel Ilie, precum şi a unui numeros public,
expoziţia rămâne un reper valoric remarcabil în seria simpozioanelor
“Tristan Tzara şi cultura Dada”.
Norii se mai împrăştiaseră, dar aprilie încă era răcoros. La Moineşti, aprilie are şi capricii
rebarbative.
rebarbative.
Iar “Corpurile Dada” create de băcăuanul Ion Burlacu într-o altă expoziţie, invocă tocmai
permanenta căutare a ieşirii artistului din dezordinea criptată a naturii.
Revelator pentru spiritus rector DADA, “Aventurile îmblânzitorului de herghelii DADA”,
recitalul actoricesc de mare inspiraţie - imaginat de Geo Popa, aflat într-o formă de zile mari, în compania actriţei Constanţa Zmeu şi a violoncelistului Liviu Mera -
a rupt canoanele discursului clasic al interpretării creaţiei de avangardă şi a oferit noi
conotaţii versurilor mai mult sau mai puţin cunoscute ale lui Tristan Tzara.
Aprilie rămăsese afară, tremurul dispăruse şi, odată cu el, se estompaseră şi ridurile mele
de expresie.
La capitolul prezenţelor inedite, s-a înscris şi prestaţia actriţelor Firuța Apetrei,
Florina Găzdaru, Daniela Vrânceanu (Teatrul Municipal Bacovia) care, într-un recital de mare
virtuozitate, au avut prestaţii remarcabile în spectacolul “Căldură mare, mon cher Vişniec, Dada”.
Prima zi a mai cuprins şi elocventul expozeu susţinut de scriitorul Iulian Tănase care a evocat
importanţa mişcării Dada în istoria mondială a artelor.
Adolescenţii pasionaţi de teatru, reuniţi în trupa In the Spot din Bacău, au adus o infuzie
de prospeţime şi vigoare manifestărilor de la Moineşti. Work shop-ul în care băcăuanii
s-au întâlnit cu tinerii din Moineşti şi au realizat împreună un happening despre creativitate,
interpretare, improvizaţie şi mişcare expresivă, a fost o premieră pentru public, precum şi
pentru protagonişti. Iar spectacolul “Amuzanta maşină dialectică a unei cântăreţe fără păr”
conceput de Ecaterina Lupu pe un text de Eugen Ionescu, a constituit o veritabilă provocare
la bună dispoziţie pentru publicul moineştean. Iar eu n-aveam nici urmă de rid.
Fără a-şi asuma rolul de exegeţi ai mişcării dadaiste, remarcabile personalităţi ale literaturii
contemporane, - şi numim pe exuberantul critic Adrian Jicu, pe doctul profesor conf. univ. dr.
Ioan Dănilă şi pe seriosul poet basarabean Leo Butnaru - s-au referit în interesante aserţiuni,
la avatarurile postbelice ale avangardei dadaiste, la toposul cultural reprezentat de comuna
Gârceni, locul de naştere al lui Tzara, şi la “deparazitarea creierelor” clamată de exponenţii
mişcării Dada, experţi în netezirea ridurilor.
Eu însumi, dacă vă puteţi imagina, m-am produs pe scenă, într-un show actoricesc şi de
grafică, interpretându-i pe Tristan, pe Picabia şi chiar pe mine. Lumea a zis că bravo, dar
numai eu ştiu ce de riduri am căpătat căutându-mă pe Kosmos-ul altui avangardist notoriu,
 |
| Eu însumi, alias Tzara, dar ceea ce se vede e ceafa mea |
Interesante şi, cu precădere, laborioase, dar prea lungi, prea lungi, fraţilor, prestaţiile artistice
ale elevilor de la Şcoala “George Enescu” şi de la Liceul “Spiru Haret” din Moineşti, care,
coordonaţi de profesorii Alina Pistol şi Adriana Căzănel, au impresionat prin abnegaţia
cu care tânăra generaţie se străduieşte să reînvie spiritul reînnoirii, promovat atât de puternic
de către exponenţii curentului artistic inventat de moineşteanul Samuel Rosenstock.
Ceva riduri estompate de speranţa că est modus in rebus este o expresie pe care
mititeii artişti şi-o vor însuşi repede, cât mai am de trăit.
La reuşita celei de-a cincea ediţii a Simpozionului “Tristan Tzara şi Cultura Dada”,
gândit şi condus din umbră, cu delicateţe şi discreţie de Viorel Costea, au contribuit şi
artiştii plasticieni din Bacău şi Iași: Ilie Boca, Dionis Pușcuță, Manuell Mănăstireanu,
Felix Aftene, Bogdan Teodorescu, Mariana Popa, Carmen Poenaru, Sorin Purcaru,
Ion Mihalache, Dumitru Macovei, Ovidiu Marciuc, Ovidiu Ungureanu, Cristian Diaconescu,
Florin Petrachi - cu lucrări reunite pe simezele expoziţiei “Dada characters”, precum şi
 |
| Explicaţii profesorului Constantin Nilă la DADA CHARACTERS |
Un film absurd care mi-a pus din nou ridurile pe frunte, Billion Star Hotel, realizat de
Alecs Năstoiu în manieră Dada, şi un recital al celui mai non-conformist bluesman de pe
planetă, inclusiv din Comăneşti, Sir Vali Răcilă, au încheiat en fanfare şiragul de provocări
adresate îngerilor.
Simpozionul de la Moineşti tinde să devină un fenomen cultural de importanţă cel puţin
naţională, dacă luăm în seamă nu doar amploarea acestuia, ci, mai ales diversitatea şi
calitatea momentelor care-l alcătuiesc. De la an la an mai complexă, manifestarea din oraşul
lui Tzara, scoate la iveală mai multe elemente edificatoare privind importanţa contribuţiei
dadaiştilor la cultura universală şi dovedeşte că, într-o lume cu o puternică tendinţă de
uniformizare a mentalităţilor şi a gustului public, doar o gâdire deschisă spre inovaţie poate
oferi rezolvări marilor dileme ale mileniului al treilea. Şi, the last but not least, spiritul modern
al moineştenilor mai dovedeşte ceva: avangarda secolului XX are și puternice obârşii
românești, pornite chiar de aici, din Moineştiul Moldovei. Asta ar trebui să ne şteargă
complexele de natură culturală şi să ne facă mândri că marile momente culturale şi artistice
ale Europei au la bază şi contribuţia valorilor originale româneşti.
...Deocamdată, eu sunt bucuros că, după cele trei zile de simpozion, mi-au dispărut ridurile
fără operaţii estetice şi mi-s mândru că am primit Diploma de “Dadaist de seamă” din mâna
primarului de Moineşti.
Oooo, pardon! Am omis să menţionez că pozele aprţin lui Ovidiu Ungureanu, unul dintre vajnicii susţinători ai fenomenelor culturale din zonă. Mulţam, Ovidiu!
Oooo, pardon! Am omis să menţionez că pozele aprţin lui Ovidiu Ungureanu, unul dintre vajnicii susţinători ai fenomenelor culturale din zonă. Mulţam, Ovidiu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu